Prima asigurare de viata…(Updatat)

…am contractat-o in 1992, ocazie cu care am participat si la cursuri, devenind agent de asigurari.

Dacã reuseam sã inchei patru contracte, as fi fost scutit de plata ratelor, insã timp de un  an n-am reusit sa conving pe nimeni; pentru un timp mi-au micsorat rata, apoi mi-au suspendat contractul. Ca fapt divers, mentionez cã, dupa 15 ani, mi s-a returnat suma neta.

Un timp am avut resentimente fata de firma respectivã, insã prin 1995, când aveam o munca periculoasã, bani luati cu imprumut si câstiguri mizerabile, mi-am reamintit de lectiile asimilate la cursul de agent de asigurari.

O munca periculoasã a constat, o perioada, in distribuirea de mãrfuri din import in toata tara, având partener un conducator auto care trãgea la masea…Am renuntat si, naiv, am trecut la exportatori, crezând,  cã acesta-i viitorul…

Urmatoarea muncã a fost de imputernicit pentru a prezenta in vama mãrfurile si documentele unei firme private, care exporta imbrãcaminte. Asteptam zile intregi in fabricile de stat, privit cu ostilitate de personal, deoarece considerau cã privatizatii se imbogãtesc pe munca lor…; apoi, in vamã, exportatorii erau lãsati ultimii, deoarece nu dãdeau spaga mare; exportatorii nu solicitau ca vama sã inchida ochii; intre marfã si documente  era concordanta deplina; erau exporturi in UE…Spaga era numai pentru urgentarea operatiunilor, evitarea penalitatilor cãtre transportator si clientul extern…

Eram mereu pe drumuri; soferii de TIR conduceau mai periculos decât fostul partener,  fiicele erau in scoala, plata imprumutului era intarziatã, casa trebuia reparatã…

Din cauza chinezilor, imbrãcãmintea româneasca devenise necompetitiva in Europa, deci firma mergea prost; patroana si sotia, care lucra si ea la aceeasi firma, erau convinse ca timpul petrecut in biserica conteaza mai mult decât cel de  la birou…

Eu, cum ziceam, mi-am reamintit de avantajele politei de asigurare si  am hotãrât sã-mi fac polita, la o alta firma, cu clauze privind pierderea capacitatii de muncã, decesul, pensie, acumulare; in caz de deces, familia urmând sa incaseze 100 milioane lei vechi…Dacã nu-i sinucidere…

Acum, dupã peste 15 ani, mã gãndesc ce si cât  a contat: rugaciunile doamnelor din firmã, ori faptul cã eu, fiind asigurat, lucram detasat, deci mai eficient; probabil, rugãciunile lor m-au atins si pe mine…; afacerea a inceput sã meargã, si a mers fix 10 ani; de trei ani firma este suspendatã, va urma lichidarea; patroana s-a pensionat…

PS. Totusi, asigurarea imi creaza deja ceva probleme existentiale; ontologice, ar zice dl Plesu…

Plãtesc anual cca 850 lei, iar valoarea politei a rãmas tot 10.000 lei, deci max. 2500 euro, suma care in ziua de azi  este cam mica…; mai ales raportatã la noua auto(re)evaluare a subsemnatului; poate o rãscumpãr…

Daca cuiva i se par excesive detaliile despre polite, mentionez cã eu le-am trãit  emotional; au fost si uneori mai sunt niste descoperiri, niste iluminari; nu toate oneroase…; unele plãcute, altele dimpotriva…

Updatarea de vineri: s-a potrivit ca, dupa ce dl Cãlin Hera a postat de doua ori despre viitorul Romaniei, (http://calinhera.blogspot.com/2010/11/prin-noi-insine-cu-sprijin-american.html  si  http://calinhera.blogspot.com/2010/11/tineti-minte-trei-cuvinte-28-noiembrie.html), azi in ziarul România Libera, a apãrut un interviu cu Neagu Djuvara. interviu care rãspunde la intrebãrile ridicate de jurnalistul de la EVZ; pãrerea mea…

Nu stiu daca-mi reuseste link-ul spre RL; ( http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/djuvara-romania-a-ramas-in-urma-si-fiindca-e-ortodoxa-206469.html)