Am toata admiratia…

…pentru  bunul simt cu care elevii povestesc textele  literaturii române.

Acum, cã veni vorba, daca o operã se poate povesti, nu prea este artistica…Ceea ce multa lume, din patriotism, evita s-o spunã. Mai precis, n-are cine spune, deoarece multi dascali nici n-au gustat din marea artã…Nu-i vina lor; am pãtit-o si eu,  n-am avut acces la noutãtile din  tehnicã; am ajuns un simplu admirator constient de geniul creatiei ingineresti din ultimii 50 de ani, fãrã a  putea  explica cuiva subtilele tehnologii folosite  …

Revin la elevi. Apreciez strãdania lor de-a gãsi in literatura o logica, un sens, sã tragã o concluzie  practica. Nu le-a spus nimeni ca arta este acea creatie umana care n-are nici o utilitate practicã…Desi, nici asta nu-i valabil; criticii mai scot un ban…

Despre emotia artistica n-am auzit reactii decât la povestirea Puiul de Brãtescu-Voinesti…

Am posibilitatea sa exemplific cu câteva „perle” din lucrãrile scrise ale scolarilor, selectate de pe blogul unei doamne profesoare, care recunoaste limitele sistemului educational si ale slujitorilor lui…

Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea .

Zaharia Stancu a scris un roman desculț. A fost și șef de birou la scriitori.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmărit ca să-i ghicească filozofia si ca să-i caute nod în papură.

Si bietul Eminescu, scârbit de bișnita societății sale și ca Veronica Micle îi făcea fițe, intra într-o etapa nouă pe care mi-e rușine s-o spun.

Răscoala începu spre seară și țăranii își aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi.

În cunoscuta balada „Miorița”, sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, si un cioban ce șochează prin prostia lui.

Si incã de trei ori pe atâtea „perle” gãsiti pe blogul linkuit mai sus…

PS.Unii ar putea spune cã perlele nu sunt scrise de elevi, ci de profesori; tot respectul !