Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for iunie 2010

Peste 20 de ani…

Posted by daurel pe 17 iunie 2010

… se va afla cum a ajuns grupul Bãsescu la putere; nu cred cã voi fi interesat; nu sunt interesat nici de varianta lui Grigore Cartianu privind conjuratia din jurul lui Ion Iliescu. Aceste istorii, deci povesti adevarate, nu-mi cad bine, mã intristeaza; nimic nu-i ce pare a fi…Las la o parte faptul cã aceste adevaruri  nu-mi sporesc bunãstarea…; dimpotriva…

Sã scriu ceva despre bunãstare. Am un cires pe rod; l-am plantat imediat dupa Revolutie; l-a adus sotia din satul natal, Hãpria, Alba. Bucurestenii nu prea au ciresi…; mai mult au visini si corcodusi; credeam cã in zona nu le prieste ciresilor, dar s-a dovedit contrariul…

Anul acesta au putrezit  75 % din cirese dupa coacere; totusi, am adunat vreo 3o de kg, vor mai fi vreo 10…

Anul trecut am plantat inca 10 ciresi; i-am primit GRATIS, s-au prins toti; sunt adusi de la Oradea; anul viitor vor rodi…

Peste 20 de ani, indiferent de istorie si punctul de pensie, in luna iunie, vã astept  la cules de  cirese. Ar fi bine sa stabilim din timp, sã nu se intâlneasca personalitãtile aflate in conflict…

Posted in confidente | Etichetat: , , | 14 Comments »

Miercuri, umblu cu cercuri

Posted by daurel pe 16 iunie 2010

Incep cu trimiteri: pentru cercuri, dar si pentru miercuri cititi cu rabdare blogul Cellei.

Pentru concluzia zilei de marti, ziua motiunii, pentru cei ce s-au luat cu altele, il citez pe Vania, care a comentat la capãtul zilei de ieri:  „Nu m-as fi multumit cu un deznodamant banal”. Este vorba tot despre  cercuri...

Azi imi vin in minte  (si)  alte cercuri…Azi, 16 iunie, este ziua da nastere a doamnei prof. Rozalia Cosma; ii doresc multi ani cu sãnãtate! Doamna Cosma  apartine cercului de oameni de cultura  militanti, care nu apar la televizor la ore de maxima audienta. Repostez:

Destine si personãlitati sãtmãrene

Scris: iunie 25, 2009

Cunosc câteva familii de intelectuali care-şi dedică comunităţii, de mulţi ani, binemeritatul timp liber. Mă refer la iniţiative private, non-profit, având ca scop cunoaşterea şi promovarea valorilor româneşti.  Voi prezenta o familie din nordul Transilvaniei; este vorba de soţii Cosma, Gheorghe şi Rozalia. Ca profesori la Liceul «Mihai Eminescu» din Satu Mare au «livrat» facultăţilor peste treizeci de promoţii de absolvenţi; în ultimii cincizeci de ani se menţin în primele 10 personalităţi ale judeţului Satu Mare; în plan naţional profesoara Rozalia Cosma a fost distinsă cu Ordinul Naţional pentru Serviciu Credincios, iar profesorul Gheorghe Cosma a fost membru în Comitetul Naţionalal Societăţii de Ştiinţe Matematice între anii 1956-1993.

În anul 2000, când le-am fost prezentat, ştiam toate cele de mai sus despre soţii Cosma şi-mi imaginam că după 1989  «s-au orientat» spre pregătirea, pe bani, a elevilor pentru admitere şi/sau participarea remunerată în diferite consilii şi comisii locale sau naţionale. Am avut o surpriză plăcută şi o satisfacţie oarecum meschină, când am aflat că profesorii Cosma au iniţiat o activitate de scriere a monografiei comunei Pomi cu toate cele consacrate (geografie, istorie, religie, etnii/naţionalităţi, folclor, regionalisme, arhitectură, starea economică etc), dar şi cu numele, destinele, adresele şi numerele de telefon ale pomnienilor. Doream de mult să-mi apară şi mie scrise numele şi faptele (bune)  într-un letopiseţ. I-am întrebat imediat cine sunt colaboratorii, unde să trimit datele despre mine şi familie, dacă trebuie să sponsorizez. M-au privit cu înţelegere (sper că nu cu milă) şi mi-au răspuns, întâi despre sponsorizare, că mai este timp şi Domnul are grijă. Despre colaboratori mi-au spus că sunt toţi cei ce vor să relateze ce cunosc despre comuna Pomi şi judeţul Satu Mare. Soţii Cosma se angajau să adune relatările scrise, să caute indicii istorice (româneşti, austriece, ungureşti), să le selecteze, să le transcrie, corecteze, coreleze, comenteze, să suporte costurile tipăririi. Credeam  că este o întâmplare că soţii Cosma călătoreau spre Pomi, ca mine, cu o maşină de ocazie, dar am aflat că inginerul Vasile Dunca, proprietarul acelui Cielo vechi, este printre primii sponsori asigurând, în câte un  week-end, partea de dus spre terenul de documentare; întoarcerea zilnică în Satu Mare era o alta problemă. Singurul sprijin viguros, ce se profila atunci, era profesorul de istorie Ilie Sălceanu, director la ziarul Informaţia Zilei din Satu Mare, dar care nu este pomnean. Recunosc că n-am crezut în proiectul cărţii. N-am trimis familiei Cosma materialele promise, n-am fost solicitat să sponsorizez…

În 2002 a apărut monografia promisă cu titlul «Comuna Pomi, străveche vatră românească» la Editura Solstiţiu – Satu Mare, 260 de pagini, 83 trimiteri bibliografice, multe fotografii vechi, reproduceri după documente istorice. Ce mi se povestise în anul 2000 era publicat în totalitate, atrăgător, convingător, detaliat. Găsim, în plus, în monografie: acte de cultură şi de politică naţională specifice, problemele convieţuirii religioase, liste de intelectuali, primari, eroi etc., din comună, dar şi alte personalităţi din nord-vestul Transilvaniei. Numele subsemnatului apare în două locuri. A fost un succes comentat pe plan local, dar şi la Cluj Napoca, Oradea, Baia Mare. În mod firesc au apărut şi personalităţi nemulţumite de (ne)prezentarea lor. Răspunsul prompt al profesorului Cosma a fost o invitaţie publică către toţi cei ce doresc să dea replică sau să întregească monografia din 2002, să trimită materiale în vederea editării unei completări.

În 2007 autorii sătmăreni amintiţi lansează în Satu Mare şi Pomi cartea «Omagiu celor care au fost şi celor care sunt – POMI – 600 de ani» Editura Solstiţiu – Satu Mare. Cele 468 de pagini sunt dedicate cu sentimente nobile şi respect celor care : au menţinut focul, ani lungi,  în cele 450 de vetre,  n-au uitat de unde au plecat, au sosit în comună şi i-au înţeles rânduielile, au vizitat locurile noastre şi le promovează. Sunt menţionaţi, în ambele cărţi, peste două mii de persoane; numele tuturor locuitorilor, cu adrese poştale şi numere de telefon sunt actualizate la nivelul anului 2007. Soţii Cosma au trecut de cel puţin două ori pe la fiecare casă. Voi selecta, foarte subiectiv, câteva personalităţi sătmărene intrate în istorie.

Vasile Lucaciu: preot, memorandist (1892), profesor de limba română, a  însufleţit pe sătmăreni în afirmarea naţională ; Alexandru Pteancu: născut în Pomi , devine protopop greco-catolic, inspector general pe întreaga Românie (1923), ataşat la Liga Naţiunilor; Eugen-Pavel Barbul: cu rădăcini nobiliare în Pomi, director al Bibliotecii Universitare din Budapesta înainte de Marea Unire, deputat în Parlamentul României în perioada interbelică (cartea din 2007 reproduce fragmente ample din memoriile Lucreţiei Barbu, soţia lui Eugen, întemniţată de comunişti); Aloisie L.Tăutu: sătmărean, profesor de teologie, membru al Legaţiei Române de la Vatican (1937-1947), documentele copiate din arhivele Vaticanului sunt la muzeul ce-i poartă numele în comuna Valea Vinului – Satu Mare.

Dintre cele douăsprezece personalităţi aflate în activitate ca profesori universitari voi aminti numai pe academicieni.

Gabriel Ştrempel : născut în Pomi la 8 septembrie 1926 ( de Sfântă Mărie, data hramului bisericii), directorul Bibliotecii Academiei, publică în cartea din 2007 un text autobiografic emoţionant ;  Maria Magdalena Zaharescu, cercetător ştiinţific în Cluj, este nepoata preotului greco-catolic Pelle amintit cu respect în Pomi.

Am încercat să semnalez că există speranţe de bine şi normalitate dincolo de ceea ce vedem la televizor. Persoanele instruite cu rădăcini  la ţară au interese directe în civilizarea mediului rural, rentabilizarea economiei săteşti şi, implicit, valorificarea moştenirii părinteşti. Am relatat la început că nu ştiam cum se rezolvă costurile materiale directe ale proiectelor private non-profit; au apărut sponsorizări din partea firmelor consătenilor; a contat determinant implicarea personală a familiei Cosma, care şi-a sacrificat circa zece ani acestei demonstraţii de real simţ civic şi românism în variantă ardelenească.

Posted in Cultura, istoria Romaniei | Etichetat: , , , , , , , , | 9 Comments »

Justificarile de marti, ora 10.30

Posted by daurel pe 15 iunie 2010

Trebuia sã fiu la Palatul Parlamentului; in lantul uman, inspirat din legendele anilor 1848 si 1859…

O justificare ar fi cã nu apartin niciunui grup organizat; nici salariat, nici pensionar…; sunt un liber profesionist in retragere, rentier in devenire…; sau viceversa…Riscam sa fiu considerat infiltrat, instigator…

Alta justificare ar fi cã trebuie sã scot pubelele cu gunoi de la doua case, sã le pãzesc sã nu le fure…Sotia se luptã   sã achite impozite, dar si sa recupereze niste sume incasate in plus de cãtre fisc…

Ascult motiunea cititã de tânãrul parlamentar Sova, care, probabil, se simte un nou Nicolae Fleva al României; candva si Victor Ponta se credea un nou Titulescu…Aud cã sedinta este condusã de Mircea Geoana; poate azi i se sparge ghinionul..

Se transmite cã protestatarii  sunt hotarati sã infrunte autoritatile…

Bãsescu mai are timp sã le comunice slugilor din Parlament instructiuni…Mai are timp sã renunte la aceasta aberatie…

Desigur, n-am nici o scuza valabila…Trebuia sa fiu cu protestatarii; ca simplu cetatean…

Recomand: EMINESCU; nici nu trebuie sã mã justific…

Inainte de vot, cãtre ora 16, am gãsit  peisaje din China.

Posted in confidente, istoria Romaniei | Etichetat: , , , , , , , , | 6 Comments »

VIP-uri

Posted by daurel pe 13 iunie 2010

Am mai mãrturisit cã citesc Ziarul Lumina; il am si in blogroll; se distribuie gratuit in bisericile ortodoxe; altfel costa 1 leu…In numarul din 28 mai 2010 am citit despre scriitorul Marius Ianus; este un fel de interviu-prezentare. Numele imi suna cunoscut, legat cumva de Cartarescu…Azi am aflat cã s-a nãscut in acelasi an si si luna cu fiica-mea: decembrie 1975; deci este mai tânar decat Cãrtãrescu. Daca stiam cã-i de vârsta fiicei mele, nu-i luam in seama mesajele; stiti cum suntem…Zicea dl Ianus: „…scrisul lui Emil Cioran a facut mult rãu sufletesc. Si Bacovia…De la Cioran aveam aplecarea spre nihilism. Când il gãsesti pe Dumnezeu nu ai cum sã fii depresiv…”

Dl. Ianus se revendicã pe linia Savastie Bastovoi si Alex. Monciu Sudinscki; nu-l aminteste pe Dan Puric. Ca in orice actiune româneascã, personalitãtile se ignorã…

Desigur, nimic nu-i nou; ceva asemãnãtor s-a intâmplat si in interbelicul românesc, când s-au afirmat Cioran, Eliade, Noica…Dar si Zelea Codreanu…Este greu de spus dacã  va apare un curent cu pondere; incã predomina ideea revigorata  de Ion Iliescu, exact acum 20 de ani, cã orice actiune revendicativa purtata crestineste este de sorginte legionarã; cu potential criminal…Iliescu stie cã  majoritatea legionarilor au fost preluati de partidul comunistilor…

Dupa cum se vede, monitorizez câti tineri se indreapta spre ortodoxia militanta, marturisitoare, dupa cum alti bloggeri fac acest lucru la teatru si filarmonica…

Pentru mine sunt  importante, mai precis foarte importante, persoanele care se inchinã când trec pe lânga biserici si troite; imi dau un sentiment de siguranta…Si cu aceasta ocazie, eu mã dau de gol; adica, se vede cã nu sunt regãtean: nu mã inchin de trei ori, ci o datã; dar cât mai corect, in limitele imprejurarilor…

Ar mai fi multe de zis..

Recomand, stie el de ce…

V-ati dat seama ca este vorba de Zamfir; incerc sa preiau ceva poze de pe blogul lui:

Mai recomand: o poveste despre banii altuia,… pe vreme de criza.


Posted in Blogareala, confidente | Etichetat: , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

Vineri

Posted by daurel pe 11 iunie 2010

Mã gândesc sã scriu sãptãmânal, vinerea, câte o postare pentru promovarea Adevarului; ziarului cu acest titlu…; si nu numai…Chiar acum il trec in blogroll…De un timp, este singurul ziar pe care il cumpãr; numai vinerea, fãra cartea aferentã, deoarece nu mai citesc carti…; costa 2 lei, dar merita!  Il cumpãr pentru programul TV si pentru articolul dlui Dinu Patriciu, care este singurul mogul cu o cultura incontestabilã; eu il citesc pentru viziunea economica, dar reamintesc cã, miliardarul este un arhitect renumit; a câstigat bani cu proiecte  pentru seicii din Golf, incã de dinainte de 1989… Il urmãresc de când i-au dat lacrimile povestind cum l-a umilit Bãsescu ‘cazându-l”  in arest intr-o celula cu sobolani, hârdãu cu fecale si infractori de drept comun…M-a impresionat si faptul cã, ziarul  are editii de seara gratuite in multe orase.

In ziarul de azi recomand: interviul dnei Ana Blandiana despre mineriade,  profanarea cavoului familiei Lahovary si, bineinteles, articolul cu sfaturi economice scris de proprietarul Adevarului; cine vrea, poate pune ghilimele…

Ca fapt divers: de câte ori imi conduc cunoscutii prin Parcul Palatului Brâncovenesc  (unde-i scutesc de taxa de intrare,  declarand la intrare cã mergem la biserica),  le povestesc cã  Martha Bibescu n-are nici un merit in reconstructia domeniului din Mogosoaia; genial si bogat a fost printul Valentin Bibescu… Azi mi s-a confirmat superficialitatea scriitoarei, devenitã printesã: a cedat Palatul statului comunist, dar nu s-a asigurat de soarta cavoului familiei ei natale, Lahovary.

PS. Daca mã contacteaza miliardarul Patriciu, vã informez!

Actualitatea de sâmbãtã: citesc zilnic blogurile bine informate, dar si bine intentionate; am copiat de la jurnalista Simona Ionescu:

Atelier.12 iunie -In Piaţa Universităţii din Bucureşti, TNL va organiza un miting ce va avea ca mesaj central : „Dreapta autentică se uneşte pentru România/Un nou început după 20 de ani”.
Participanţi: membrii PNL şi PNŢCD şi reprezentanţi ai societăţii civile.
Ora: 18:00
Invitaţi/vorbitori: lideri ai PNL şi ai PNŢCD, Doina Cornea, surorile Coposu, Zoe Petre, Victor Rebengiuc, Lucia Hossu-Longin ş.a
Prezentator (amfitrion): Victor Rebengiuc/Mircea Diaconu.

In perioada 13-15 iunie nu s-au obtinut autorizatii pentru mitinguri. Doar Asociatia Victimelor Mineriadelor a primit autorizatie pentru o expozitie foto (fara sonor) pe tema: “20 de ani de la represiunea din iunie 1990 – Mineriada”

Dacă vreţi să depănăm amintiri pe acest blog sau dacă aveţi experienţe personale din acele săptămâni de protest în aer liber, sunteţi invitaţii mei!

Posted in confidente, istoria Romaniei | Etichetat: , , , , , , , , | 7 Comments »

Aer conditionat

Posted by daurel pe 11 iunie 2010

Azi, vineri, intre orele 11 si 13 am fost in oras. Se pare cã bucurestenii, aroganti cum sunt, mai ales cei din periferii, se cred citadini model…; ei nu inteleg ca mine sintagma mentionatã. Pentru mine orasul incepe, pe traseul masinii 300,  de la P-ta Victoriei spre P-ta Romana…Se termina la P-ta Universitatii…; Calea Victoriei, Lipscanii, Mosilor, Dudesti, P-ta Unirii, Palatul Parlamentului, Kogalniceanu…, le consider mahalale. Despre Cartierul Primaveri,  Dorobanti, Kiseleff, Aviatorilor n-as vorbi azi; sunt  zone de exceptie, proprietãti ale altor state, specifice tuturor capitalelor; sunt nereprezentive pentru România; aerul acelor zone nu-i românesc…; este aer conditionat de strãini…

Nu trecusem de câtiva ani prin pasajul de la Universitate; l-am gãsit civilizat, neaglomerat, fãra cersetori si bisnitari…Am avut treaba in zona Teatrului National, pe langa Ambasada SUA, pe Batistei. Dupa criteriile mele, Batistei si tot ce este in spatele Teatrului National este tot mahala…; inclusiv Ministerul Agriculturii…La intoarcere, trebuia sã iau masina 300 de la Galeriile Orizont. Am intrat pentru a doua oara in aceasta expozitie, in 35 de ani de viata urbana; regret cã n-am retinut numele pictorului, care s-a uitat spre mine cu sperante repede reprimate…; m-as fi simtit prost dacã se ridica sã mã salute…Nu voi cumpãra niciodatã arta…; Poate n-ar trebui sa zic „niciodata”…; voi explica cândva. Imi propun sã intru mai des prin galerii in memoria unui pictor pe care l-am supãrat in anul mortii lui…Voi reposta maine povestea.

Asadar, am cãlãtorit cu masina 300; am avut loc pe scaun si, câteva statii, aer conditionat; apoi cineva a deschis geamul, iar soferul a oprit aerul conditionat…Totusi atmosfera nu era ca in masina 460, cu care ies zilnic din cartierul meu (nu-i mahala!) pe soseaua Buc. -Targoviste… Nimeni nu l-a injurat pe sofer, nimeni nu vorbea tare, nu se asculta muzica la volum maxim…; unii citeau cãrti, tinerii citeau cursuri sau documente…Mentionez, pentru eventualii vizitatori, cã masina 300 are statie, pe Ion Mihalache (fost 1Mai), si la inersectia cu Dr. Iacob Felix, iar statia de la P-ta 1 Mai a fost mutata mai spre Turda- Averescu (fost Miciurin)…

Mai spre seara, iau masina 460 de la Laromet sau Precizia, nu-mi pipãi buzunarele când cineva striga „atentie, la buzunare”… Aerul este conditionat de doamnele cu multe fuste si numerosi copii…

Mã bate gândul, sã-mi caut de lucru intre Pietele Victoriei si Universitate…Maxim Palatul Parlamentului,… inclusiv.

Posted in confidente, Cultura | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Tabuuri

Posted by daurel pe 10 iunie 2010

Se pare cã am supãrat o parte dintre cititori, prin abordarea unor subiecte sensibile. Stiu cã nu mã mai  citesc cei ce cautã:  sa se converteasca la religii necrestine, satanisti, ultra-ortodocsi, pesedisti , nationalisti gen Funar…

Evit discutiile despre Zelist si clasamente…

Evit discutiile  despre Bãsescu, deoarece multi il considera unsul Divinitatii.

Sunt prudent in aprecierea ziarelor, ziaristilor, scriitorilor, artistilor in general.

Nu discut salariile bugetarilor, decat din greseala; expresia corecta este: veniturile si avantajele bugetarilor….

Despre pensionari am scris recent. Completez: un pensionar i-a spus unui tânar, in autobuz: „Iti doresc sã nu ajungi pensionar…” N-as mai scrie…

Totusi, rãmân multe subiecte; problema este pe cine ar interesa…

Posted in Blogareala | Etichetat: | 9 Comments »

Vina pensionarilor

Posted by daurel pe 9 iunie 2010

Am dat titlul acesta, deoarece sunã incitant; acum va trebui s-o scot cumva la capãt, fãrã sã-mi pun in cap o categorie sociala onorabila.

Mã grãbesc sã declar cã, nu eu condamn pensionarii, ci Puterea. Desi nu a formulat capetele de acuzare, Puterea incearca sã-i penalizeze. Vina pensionarilor este aceeasi dintotdeauna: intretin luxul si consumul tinerilor peste puterea reala de cumpãrare.

Inca din prima mea tinerete, am fost surprins de traiul bun al multor colegi de muncã. Si-au cumpãrat repede autoturisme, plecau sãptãmânal in statiuni, organizau petreceri…Eu trãgeam de bani de la avans la lichidare; apelam frecvent la imprumuturi de la colegi; maistrul electrician Popeanga Dumitru poate sa confirme… Timpul liber mi-l petreceam la cozile pentru alimente…

Luat cu treaba, n-am cãutat explicatii sofisticate; am acceptat cã nu sunt suficient de chibzuit…

Nu stiu cât mai este valabil azi, dupa 20 de ani, dar stiu  cã,  multi colegi  se bazau financiar pe pãrinti si socri. Pensiile in comunism erau mari, prin raportare la preturile mãrfurilor; pensionarilor de stat le prisoseau banii…Nici marfuri nu se prea gaseau…Alta era situatia pensionarilor din fostele cooperative agricole, dar asta era problema mea si altor câtiva…; nu stiu câti eram cei care trimiteam bani pãrintilor; nu se plângea nimeni de acest aspect…; cred cã ne era cumva jena cã provenim dintr-un mediu atât de sãrac…; in realitate era un mediu sãrãcit, adus la ruina, depãsit noua situatie…Vorba cuiva: eu am trait povestea din  „Morometii”; povestea din vol II…; incompleta…

Ziceam intr-o postare cã, mi-ar conveni sã fiu inafara statisticii..; cred cã nici o statistica nu consemneaza câti pensionari sustin tinerele familii, nici câte familii tinere isi intretin bãtrânii. Nu mã refer la ingrijire, ci la finantare…Am promis cã voi urmãri si alte posturi de stiri, inafara de Realitatea si Antena 3…. L-am ascultat, dupa multi ani, pe Moraru, Nasul…La un alt post, un tanar Gava discuta cu Silvian Ionescu, care se mira cata lume se intorcea in Capitala duminica seara, cu masini luxoase…A tras concluzia ca, desi nu se munceste, lumea are bani, lumea risipeste bani…Silvian Ionescu a subliniat ca, duminica seara, dumnealui muncea: se indrepta spre Snagov la intâlnirea cu Presedintele…

In concluzie, fac un proces de intentie Puterii: se pare cã loveste in veniturile pensionarilor obisnuiti, dar vinovati cã stimuleaza nemunca tinerilor…Cât priveste pensiile fostilor tãrani, am impresia cã dl Boc le considera  o greseala…; tãranii s-au descurcat intotdeauna; are si un exemplu: pãrintii lui din Rachitele, com. Mãrgãu…

Posted in confidente, Politica | Etichetat: , , , , , , , , , | 7 Comments »

Cautari

Posted by daurel pe 7 iunie 2010

De câtiva ani, nu am urmãrit nicio emisiune pentru care plãtesc abonanentul obligatoriu; nici la radio, nici la TVR…Cred cã din momentul  când abonamentele  au devenit obligatorii…De câteva zile  intentionez sã caut argumente suplimentare privind mãsurile anti-criza; practic, mã intereseaza dacã inafara personajelor legati de Guvern, Presedentie si Banca Nationala, mai sunt si altele, credibile, care sã confirme cã nu este alta cale…Mai speram intr-un compromis… nu-mi vine sa cred…Isi asuma rãspunderea! Chiar existã lideri atât de inconstienti? Au liderii alte informatii privind limita suportabilitãtii?… Recunosc: situatia politicã, sociala si economicã  o urmãresc numai la Realitatea si Antena 3; si acolo foarte selectiv… deci este posibil sã fiu informat unilateral…

Acum,  imi fac curaj sã consult programele altor televiziuni, sã urmãresc stirile si dezbaterile, sã le cântaresc…In câteva zile sper  sa pot posta o pãrere obiectiva; mai ales ca personal nu sunt direct lovit: nu sunt salariat, nici pensionar, nici patron, nici somer, nici pe ajutor social, nici bisnitar…Sunt ceva intre liber profesionist in retragere si rentier in devenire…Incerc sa mã sustrag statisticii…Nu-mi convine sa fiu un român statistic, un român previzibil; daca va fi posibil…

Posted in confidente, Politica | Etichetat: , , , , | 7 Comments »

Viteza de reactie a dezamagitilor

Posted by daurel pe 5 iunie 2010

Reactionez lent; desigur am si explicatii linistitoare pentru a-mi face traiul suportabil…Nu voi scrie  azi despre mine, decât cã sunt dezamãgit cã, ieri, vineri, am   neglijat sã postez…Reactia cititorilor a fost promptã: n-au comentat, n-am fost salutat…Este adevãrat cã nici eu nu prea comentez, nici nu prea dau linkuri; desi, spre unele bloguri ar trebui; nu numai din motive de reciprocitate…

Puteam sã repostez ceva articol vechi, dar ar fi fost o atitudine cãldicica, moale, nepotrivita cu realitatea…; prea ar fi semãnat cu „reactia sindicatelor” fatã de abuzul puterii…

Cred, dar nu sunt convins, cã, singura forta viguroasa, capabilã de  reactii convingatoare, sunt pensionarii de invaliditate; si pensionarele din aceasta categorie…Imi povestea sotia, cu nedisimulata bucurie, cã  vecina cosmeticiana, cãreia unele doamne rãutacioase ii zic Pedichiurista Clandestinã, este hotarata sa iasa in strada la orice miting anti- Basescu. Fãrã sã monitorizez vizitele pe care le face sotia la coafezã, apreciez cã, schimbarea la fatã a vecinei este de datã recentã.  Sunt convins cã nu se datoreaza elocientei sotiei mele, ci faptului cã, specialista in look, cu  vârsta pe la 50 , este pensionatã de când o stim, adica de vreo 20 de ani…De vreo doua luni  evit sã discut politicã cu ea si sotul ei, pentru cã incercau sã mã lãmureasca ce pericolosi sunt mogulii…

Am gãsit urmãtoarea cugetare amarã: sunt dezamãgit de incapacitatea unora de a fi dezamãgiti; asta mã indeamnã la autocitare;  fac o trimitere spre postarea mea despre iesirea din vrajã, din magie…

Posted in Blogareala, Ganduri | Etichetat: , , , , , , | 11 Comments »