Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Nimic nu-i nou

Posted by daurel pe 18 aprilie 2010

Am auzit cã bãncile vor fi nevoite sã-i execute silit pe pensionarii care nu-si pot plãti ratele. Asta mi-a amintit de o poveste auzitã in copilãrie: conversiunea lui Iorga

Dar, cu toate că depresiunea economică din 1929-1933 a lovit extrem de puternic agricultura, datorită particularităţilor economice ale exploatărilor agricole rurale din aceste state, ţăranii au fost capabili să îşi asigure cel puţin hrana zilnică din propriile gospodării. Însă, dacă populaţia rurală a putut să se ajute singură prin mijloace drastice de a înceta de a mai fi consumatori ai pieţii, prin acelaşi proces ea a tras în jos, în mocirlă, restul locuitorilor. Situaţia internaţională a făcut ca industria să devină în totalitatea ei dependentă de piaţa locală. Or, acum, cu o proporţie de 80 % din totalul locuitorilor încetând a mai fi consumatori ai pieţii, producţia industrială a scăzut rapid, iar şomajul urban a sporit în mod alarmant. Fenomenul a condus la întoarcerea la sate a multora dintre muncitorii industriali, care îşi pierduseră locurile de muncă din fabrici, în special a acelora cu rude în mediul rural ori a persoanelor angajate cu puţin timp înainte în diferite întreprinderi urbane.

Reducerea puterii de cumpărare, cauzată de criza economică mondială, a sporit şi alte poveri. În anii anteriori, de comparativă prosperitate, când preţurile obţinute de agricultori pe produsele agricole fuseseră încurajatoare, mulţi ţărani mai înstăriţi s-au îndepărtat de sistemul tradiţional de agricultură făcut pentru subzistenţă.  Ei au împrumutat bani de la bănci ori de la persoane particulare cu care şi-au sporit suprafeţele de pământ pe care le-au ameliorat, au cumpărat maşini agricole, animale de rasă, seminţe selecţionate sau au plătit forţa de muncă închiriată. Cei mai săraci dintre săteni au împrumutat, de asemenea, bani dar pentru a cumpăra alimente în perioadele critice ale anului, în lunile de dinaintea recoltării, când rezervele lor din recolta precedentă erau epuizate, pentru care au plătit, de regulă, dobânzi uzuare, de până la 50% sau chiar mai mari. Odată cu scăderea preţurilor produselor agricole toţi aceşti ţărani datornici au devenit insolvabili.

Creditorilor le stătea la dispoziţie soluţia legală a scoaterii la vânzare silită a bunurilor persoanelor rău platnice. Însă diminuarea preţului pământului a fost atunci atât de mare încât, în foarte multe cazuri nu mai acoperea valoarea creanţei restante. În plus, deposedarea debitorilor de averea avută în proprietate devenea o operaţie extrem de riscantă, atâta vreme cât numărul celor datornici dintr-o anumită localitate era destul de mare. Împotrivirile acestora din urmă faţă de încercările creditorilor de a le prelua bunurile devenise o acţiune extrem de riscantă pentru executorii trimişi la sate. Cum neliniştea socială se extindea continuu, guvernanţii s-au văzut nevoiţi să intervină pe căi legale pentru a stopa executările silite. Apoi, s-a încercat prin patru legi de conversiune reducerea datoriilor agricole şi urbane. Ultima, cea din 7 aprilie 1934, care a devenit operantă, a redus datoriile agricole şi urbane la un cuantum de 50% şi la plata lor eşalonată în decurs de 17 ani, cu o dobândă de numai 1% pe an .

Povestea conversiunii am auzit-o de zeci de ori; cred cã povestitorul stia cã mã plictisesc, dar insista…Trecusera vreo treizeci de ani de la eveniment; era epoca de glorie a lui Ceausescu; nu se mai faceau confiscari, fusesera eliberati detinutii politici…Nu incepusera nici demolarile, deci era inainte de cutremurul din 1977…Atunci credeam cã vrea sã se justifice de ce  n-are bani si casa noua, dar acum stiu cã voia sã transmitã câteva principii morale si economice. Probabil a fost singurul taran care a pierdut cu ocazia conversiunii lui Iorga; asta l-o fi impins  spre implicare politica intr-un partid foarte critic fatã de profesorul Regelui Mihai I…Povestitorul, ca orfan, iesise de sub tutela inainte de marea criza, iar administratorii averii trebuiau sã-i inmâneze, conform legii,  suma adunata in vreo 20 de ani; s-au prevalat de legile lui Iorga si nu i-au dat nimic…Nici 50% in 17 ani, deoarece au promis cã-l vor compensa cu terenuri…Apoi a venit alt rãzboi, alta reforma agrara, deportari, colectivizari…Situatia povestitorului, in anii lui Iorga, era dramatica: trebuia sã-si lucreze cele vreo 5 hectare, dar nu avea animale si utilaje; a fost nevoit sã arendeze pãmântul si sã lucreze zilier la nobilul local. Intotdeauna termina povestea cu relatãri despre nobil; boierul ungur ajunsese chiar mai rãu: statul român ii confiscase aproape toatã mosia; boieroaica trãia cu administratorul evreu; conacul, sera pescãria, cripta si cetatea de pe insulã se degradau, se ruinau…Principiul ce cauta sa mi-l transmita povestitorul taran era sã nu mã imprumut, sã nu imprumut („ca-ti pierzi si prietenii si banii”), dar mai ales cã, averile sunt relative si nesigure…Cine vrea sã transmita ceva important, va repeta povestea fãrã sã oboseascã, fãrã sa-i pese…Este principiul aplicat si de cãtre religii… PS. Am facut trimiterea la satul arãdean Chier, de care am aflat azi, deoarece situatia este asemanatoare; satul de care vorbesc eu este in jud. Satu Mare.

5 răspunsuri to “Nimic nu-i nou”

  1. Sfatul taranului de care vorbiti este prima lectie de morala pe care o stiu de la bunicul patern. Mi-am insusit-o .( nu mi-a fost simplu cu prietenii care nu avut bunici sfatosi)

  2. cristian said

    morala nu se schimba, desi tin sa remarc ca industrie locala nu prea mai avem…

  3. Chestiunile bancare, economice sunt pentru mine o mare necunoscuta.Nu ca as avea o situatie buna, din contra.
    Oricum, de la banca nu am luat credite, insa de la CAR am imprumutat.rar, foarte rar.

  4. […] Nimic nu-i nou […]

  5. daurel said

    @Incertitudini.Batranii tot vorbeau; stiau ca ceva ramane…Desigur ca dadeau exemple concrete din sat; nu-mi permit nici azi sa le repovestesc; ma citesc unii consateni…
    @Cristian. Eu cred ca acum este predominanta industria locala…
    @Supravietuitor. Imprumutul a fost si este o problema delicata; datornicul nu mai este om liber…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: