Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Minciunile prietenilor

Posted by daurel pe 21 martie 2010

El mã numeste prieten; este un optimist…Il stiam, ca vecin, de vreo 10 ani, dar nu comunicam dincolo de  „buna ziua”  si daca a trecut postasul… Familia lui era una dintre cele 90 (din totalul de fix  o suta de pe strada),  cãrora nu le stiam numele. In urmã cu vreo sase ani, m-a abordat sã-mi vândã o poarta metalicã. Probabil, a aflat despre nevoile mele de la unul dintre cei 10 vecini cu care comunicam. Vecinul a fost atât de convingator, incât, am renuntat la gestul politicos de-a mai negocia.  Si el a fost deosebit:  mi-a pretins banii dupã ce mi-a montat poarta. Atunci, dar si dupa afacere, i-am vizitat gospodãria dintr-un sat din Ilfov. Oricum, aveam si mai am zilnic drumuri in zona respectivã. Ca multi bucuresteni, vecinul este rentier: in Ilfov are chiriasi in casã, parcare cu plata in curtea imensa, chiriasi in hala industrialã construita de mâna lui…Se ocupã si de albinãrit…Mi-a promis cã-mi gãzduieste  calul dacã mã hotãrãsc sã cumpãr unul de la tiganii din sat…Ne sfãtuim…L-am asistat uneori in negocierile cu firmele care au inchiriat hala. Pe doamna Olteanu, sotia prietenului meu, am cunoscut-o in urmã cu un an. S-a recomandat chiar asa: „Sunt doamna Olteanu, profesoarã, pensionatã de boala; sotul meu mi-a spus cã sunteti deosebit; nu i-ati cerut nici un ban pe poarta care i-ati dat-o inapoi. Va multumesc ca-l ajutati sa inchirieze la pret bun…”. Acesta era adevãrul: mi-am comandat o alta poarta, iar cea veche i-am dat-o gratuit dlui Olteanu…Deci, de un an o salut pe dna Olteanu. Uneori discutam despre greutãtile momentului. Doamna nu merge niciodatã la gospodaria din Ilfov, dar de câteva ori mi-a spus cã se ajuta mult cu cele 6 milioane incasate din chiriile aferente. Mi-a mai spus,   ca o lauda, cã mult timp credea cã sunt bozgor, dar acum le spune tuturor cã suntem o familie ortodoxa; s-a interesat; stie cã am fãcut si sfestanie…Nu eram incântat de discutiile cu vecina; mai ales cele privind veniturile din chirii. Eu stiam cã sumele sunt cãtre 40 de mili0ane, dar am tãcut…De curând doamna a aflat de la fisc sumele exacte…Nu mai stã de vorba cu mine…Domnul Olteanu zice sã n-o iau in seama…Cred cã redevin bozgor.

12 răspunsuri to “Minciunile prietenilor”

  1. Pe unde sunt eu,nu am auzit astfel de povesti.Poate ca sunt,dar eu nu cunosc si nici n-as vrea sa cunosc.

  2. CELLA said

    ce-mi place cum povesteşti
    da’ ce stradă „lungă” aveţi;)
    la noi, până nu de mult, era o adevărată devălmăşie pe stradă
    acum că s-au împuţinat bărbaţii, copii-s duşi pe te miri unde e mult mai trist
    oricum, bine că vine vremea bună şi iar învie „zicerile şi veştile şi supravegherea”:)))
    buni, vecinii mai apropiaţi uneori ca familia de departe;)

  3. cristian said

    si eu, de-a lungul timpului, am avut dificulatati in categorisiri: amic, prieten, cunostinta, vecin, coleg… si nu ma invat minte aproape niciodata; sunt bozgor ?

  4. Generozitatea cedarii gardului a fost sinonimizata cu prietenia, ulterior ajutorul dat inchirierii halei fiind inteles in cadrul aceleiasi amicitii
    Dar asta nu-i asa de grav – se poate repara ! Atunci cand o sa-l mai vedeti pe vecin ca se apropie, traversati pe trotuarul celalalt ! 🙂

  5. gina said

    Cred ca situatiile ar trebui separate- amici putem avea oricati. Prieteni – putini, dar buni!( a se include si femininul!)
    Apoi, din experienta, am retinut, fara sa fi invata- Doamne, apara-ma de prieteni, de dusmani, ma feresc!

  6. gina said

    p.s. invatat…

  7. Andi said

    Primul post de pe blogul ăsta…la care am râs. Excelent scris. Plec zâmbind.

  8. Mai mult decat savuros…Asta e de tinut minte, ca doar nu e rusine sa inveti din greselile altora….

  9. daurel said

    @Supravietuitor.Nici aici nu-s pe toate strazile.
    @Cella. Am 100 de povesti cu vecini.
    @Cristian.Nici mie nu mi-e clar; ii impovarez pe toti cu prietenia mea…Poate ma lasa in pace…
    @Strongvaleriana.Daca faci afaceri cu prietenii, ramai singur si farta bani…
    @Gina.Amicii sunt tot prieteni: dusmani nu cred ca am…
    @Andi. Unii bucuresteni inteleg…
    @Cat Lupascu. Nu stiu cum as reactiona daca-as avea banii lui Olteanu…

  10. ha ha, cunoastem !
    As putea spune ca asta-i unul dintre motivele pentru care am ajuns s-o fac pe carausul ! 🙂

  11. Zamfir POP said

    Dacă redevii „bozgor” … e o meserie bănoasă?

  12. daurel said

    @Strongvaleriana.Eu m-am retras de cativa ani din afaceri; am prieteni verificati…
    @Zamfir.Bozgorii sunt invidiati…De obicei ardelenii castigau banii in Regat (Bucuresti, Ploiesti, Moreni, Campina…) si-i investeau la locul de bastina cu falosenie…Deci, nu aveau timp de barfe, chefuri, cumetrii. Cei mai curajosi, stii foarte bine, se intorceau cu dolari din America…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: