Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Gazde mari

Posted by daurel pe 24 decembrie 2009

Ajunul Crãciunului, dacã nu cãdea duminica, era o zi lucrãtoare, deci gospodarii isi vedeau de treburi ajutati de copiii mai mãrisori; copiii din clasele primare corindau pe la vecini si neamuri de cãnd se lumina de ziua. Era de bun augur ca in aceasta zi, si in altele clar stabilite –  cum ar fi ziua unei nunti  – , primul cãruia i se deschide usa sã fie un bãiat, un bãrbat…

Asadar colindul copiilor.

Copiii nu intrau colindând. Navaleau in casa spunand „Buna zua lui Craciun” . Desigur, era nepotrivit, deoarece era Ajunul de Craciun…Grigore Lese spune ca ajun vine de la juni; dictionarele nu contrazic ipoteza…

Copiii erau primiti in camera incalzita, nu in curte,  tida, hol, antreu..

Nu conta ca aduceau zãpada, zloata, noroi…Faceau parte din eveniment.

Gospodina le introducea darul direct in trãistile ce le purtau atârnate de gât. Darurile erau diferentiate, chiar discriminatorii…Regula generala erau nucile si merele, insa copiii vecinilor apropiati si ai rudelo r primeau suplimentar colacei impletiti. La plecare se ura, dupa caz: „Câte paie pe casa, atâtea sute pe masa”; „Câte pene pe cocos, atâtia copilasi frumosi„;   Corindul copiilor, numit „piez”, se incheia imediat dupa prânz.

Asadar, copiii nu cântau ziua colinzi.

Trebuie sã spun cã se dãruiau si bani. Functionarii satului, salariati, locuind in chirie, in gazda la gazde,  nu numai cã  stricau obiceiul, dar creau mari probleme: copiii aveau bani necontrolati…Dacã i-ar fi cheltuit pe napolitane vãrsate sau „Eugenii”‘ ambalate era in regula, dar exista riscul de-a juca cãrti pe bani, de-a cumpara tigari…

Revin la dupa-amiaza Ajunului.  Urmau câteva ore de pregatire pentru noaptea cea mai lunga…Se aduceau lemne in casa, se fãcea focul in camera de la ulitã,  se stergea sticla de la lampã, se punea petrol…; se incãlzea apa pentru imbãierea tuturor…Se calcau cãmãsi, lustruiau pantofi, se fãceau noduri moderne la cravate; uneori cu ajutorul vecinilor…

Pe la ora sase bãtea clopotul; incepea litia. Dupa litie, cu binecuvântarea preotului, incepea marele corind.

Ca exemplu, o casa cu patru feciori si-0 fata era corindata astfel: de cãtre cele patru portíi (cete, formatii, gãsti)  cuprinzând, de obicei, colegii de clasa ai fiecarui flãcãu; apoi de colegii de clasa ai fetei;  de inca 3-4 cete formate din verisori ai fetei, portía prietenului/ logodnicul fetei. Un alt rând de colindatori erau familiile vecinilor, situatie in care veneau sot si sotie, eventual cu copiii prescolari (cei din clasele primare, care corindasera ziua, adormeau devreme). Insumând, se poate ajunge la o medie de zece rânduri de corindatori. Fiecare formatie avea, in medie, zece insi, deci printr-o casa puteau trece o suta de vizitatori, oaspeti…

La rândul ei portíile corindau la casele fiecarui membru, toate colegele de clasa, verisoarele, prietenele (dragutele); se corindau circa treizeci de gospodarii.

Nu se cerea acceptul gazdelor; se incepea corinda inca din ulita si se intra in curte. Corindele de intrare erau, dupa inspiratie, una dintre urmatoarele: „Buna seara lui Craciun/S-a Nascut Domnul Cel   Bun/„”, „”Buna, buna seara  la Mos Craciun/ Ne dati, ne dati…””/. Se intra cântând  in camera pregatita, iar dupa terminarea colinzii se astepta in picioare. Gazda multumea si-i invita sa se aseze la masa. Corindatorii erau intrebati ce beau. Se servea, dupa caz, vin si cozonac;  palinca si sãrãtele. Obligatoriu, trebuia cântatã incã o colinda;  maxim doua. Semnalul de plecare  era inceperea corinzii de incheiere: „”Da-ti pastori sa ne sculãm/ Degrab’ s-alergam/”” Dupã miezul noptii, colindatorii insurati, care cum ziceam, colindau intre vecini,  cântau, alãturi de colinzi, imnul regal, imnul eroilor, Trei culori,..., si alte cantece interzise.

Unii, mai veseli, spre dimineata, treceau si pe muzica populara, ba atacau si oalele cu sarmale…Sper cã s-a inteles:  fetele nu umblau la colindat...In vremurile despre care scriu, nu se obisnuia sã se faca cadouri de Craciun; innoirea era la Pasti….In ziua de Craciun era obligatoriu sã te prezinti treaz la liturghie; in acea zi nu se faceau vizite. Dupã masa de Crãciun, care continea mereu cele cuvenite, tata se relaxa si cânta incet, ca pentru el :

Intelegeti neamuri si va aplecati, cãci cu noi este Dumnezeu”

Bibliografie:http://www.informatia-zilei.ro/sm/locale/in-satele-din-jude%C8%9B-obiceiul-colindelor-nu-va-disparea-niciodata/comment-page-1/#comment-158898

23 răspunsuri to “Gazde mari”

  1. i.o.flavius said

    Seara bună!
    Sărbători fericite împreună cu toţi cei dragi şi La Mulţi Ani de gînduri bune!
    Numai bine!

  2. cenanca said

    Pe-acest rat cu flori frumoase
    Grea turma de oi se paste,Dimineata lui Craciun
    Si la turma cine-si umbla
    Umbla Domnu-Dumnezeu,Dimineata lui Craciun
    Cu bastonu-nbaieratu
    Cinta-n fluier fermecatu,Dimineata lui Craciun….

    Colinda ce o cantau – ai batrani -incepand dupa 2-3 noaptea!
    La noi merele si nucile erau”marfa de contrabanda”.Covrigii impletiti erau traditionali.
    Craciun fericit sa dea Dumnezeu la toata lumea!

  3. sebra said

    E păcat ca tradiţiile s-au pierdut cu trecerea timpului…Ce frumos ai povestit!
    Sărbători senine, bucurii şi sănătate!

  4. Adrian SM said

    Faine obiceiuri şi frumos povestit.Păcat că se cam pierd tradiţiile astea. Sărbători fericite!

  5. Lady A said

    Asa ceva nu trebuie sa se piarda si depinde de noi. Este legatura noastra cea mai frumoasa cu trecutul si ceea ce ne reprezinta.
    Faina povestire! Ma bucur de fiecare data cand citesc despre obiceiuri si traditii. Felicitari!

  6. daurel said

    @I.O.Flavius.Sa aveti mereu bucurii!

  7. daurel said

    @Cenanca.Sa aveti Craciun fericit!

  8. daurel said

    @Sebra.Multumesc.Se pare ca traditia nu poate fi aplicata oriunde, oricum…

  9. daurel said

    @Adrian SM.Se par ca fiecare avem un spirit propriu al Craciunului…

  10. daurel said

    @Lady.Multumesc.poate se vor intamla minuni si se va reveni la obiceiurile consacrate….

  11. lucia said

    Aici,unde sunt eu,spiritul Craciunului nu a disparut.Eu m-am nascut si am crescut la oras,dar pretuiesc si iubesc traditia.Azi noapte, am fost la manastirea Bixad si m-am gandit la dv.
    Sa aveti sarbatori frumoase si bucurii inzecite in 2010!Si suportabile! 🙂

  12. Zamfir POP said

    Dacă nu e prea târziu, vă mai doresc o dată: Să aveţi un Crăciun Fericit! Şi adaug: să fiţi sănătoşi ca să vă puteţi ocupa de Fericire.

  13. daurel said

    @Lucia. Multumesc. Daca-mi ajuta Domnul, voi face un pelerinaj clasic, pe jos, din Pomi pana la Bixad; n-am fost niciodata!

  14. daurel said

    @Zamfir.Multumesc, reciproca! Caut sa retin expresia cu sanatatea si fericirea; poate o imbunatatesc!

  15. Zile senine, si multe impliniri !

  16. Gina said

    Dintotdeauna , am simtit ca la voi traditia este traita, nu doar pastrata!
    Multumesc si pentru ceea ce am citit printre randuri!
    Sa aveti sarbatori fericite! Si multa sanatate!

  17. daurel said

    @Strongvaleriana.Sa dea Domnul tuturor!

  18. daurel said

    @Gina.Stiu ca stiti; am vazut pozele de pe blogul dv. cu calatoria in Maramures…Eu n-am viziat inca Maramuresul! P.S.Nu pot controla ce scriu printre randuri…Ma concentrez la randuri si ganduri…

  19. Madi said

    Naşterea Domnului să vă aducă pace sufletească, să vă înzăpezească de fericire, să vă ningă cu bucurii şi să vă îngheţe necazurile !

    Crăciun luminat !

  20. daurel said

    @Madi.Sa dea Domnul tuturor!

  21. Cosma Gh. said

    In pelerinajul dumneavoastra sa va opriti, va rog, si la Grupul Scolar ”Ionita G. Andron” din Negresti-Oas (la intrare, dinspre Vama)… Un liceu mare si fain, cu director pomnian!

    Sarbatori fericite!
    Gh. Cosma

  22. daurel said

    @Cosma Gh.Sarbatori fericite! Multumesc de adresa!

  23. berenger said

    Da, cine ar fi crezut ca lumea asta ne-ar fi putut duce direct in antecamera comunismului…
    Si nu vreau sa par rautacios, insa partea cu „colindatul” pentru nuci, mere, vin etc pare sa fi lasat o urma in mentalul romanilor care a dus la lacomia dezonoranta de azi.
    Ca o anecdota: eram intr-un tren cu turisti straini la Giurgiu la granita… Oamenii (saraci par cam toti pe acolo) venisera cu copii mici si-i puneau sa „ceara un ban” la straini. Turistii erau in tren la geam (parca se uitau la spectacol) iar giurgienii se plimbau pe langa tren. Deci nu erau cersetori, erau doar oameni defavorizati care invatau ideea de oportunitate. Si atunci mi-am amintit de partea din Amintiri in copilarie: „iesi copile cu paru balai si rade la soare”, si soarele dupa ce primea mita iesea, iar copilul si parintii dupa ce cerseau – obtineau.
    Bine, sa nu mai spun despre partea cu innoitul de Pasti… suprapunerea a doua sarbatori. Poate din cauza asta se vorbeste in vest de cadouri simbolice, iar la noi cadourile sunt practice…semn al nivelului de trai istoric. Nu sunt ungur, dar cred ca e mai bine sa porti cizme si sa ti le cumperi cand vrei fara sa faci mare eveniment din asta. Iti da o anumita detasare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: