Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Casa vieneza

Posted by daurel pe 4 Noiembrie 2009

Azi am plecat fãrã chef spre centrul orasului, prin ploaie, frig si gripa porcina,  dar in final a meritat. Persoana cu care urma sa mã intâlnesc lângã casa vieneza a intârziat doua sferturi academice, timp in care eu am intrat in vorba cu bãcanii din zonã. Erau cam aceiasi de acum cinci ani, când un an de zile le-am fost client fidel.

De la vanzatori am aflat cã eu sunt printre putinii care pot relata continuarea povestii casei vieneze. Iat-o in cateva vorbe.

Nici nu stiu ce impresioneaza mai mult: miza de circa 2.ooo.ooo  de euro sau drama persoanelor implicate.

Initial , când le-am povestit sefilor mei derularea dramei, cred cã am pus accentul pe bani, insa acum, dupa ani,  cred cã este mai interesant destinul personajelor.

In realitate casa este vieneza doar la fatadã. Peretele spre vecini, calcanul netencuit,  este pur romanesc, pãrea pornit  sa cada in curtea  casei care o aveam eu in resposabilitate pentru renovare,  ca sarcina de serviciu. Din cauza calcanului, a trebuit sa ma interesez a cui este casa.

Am aflat de la comerciantii din zona, dupa ce s-au asigurat ca nu sunt unul dintre cei interesati sa acapareze casa vieneza; ca nu sunt agent imobiliar; voiau si ei un comision.

O paranteza: a contat foarte mult cand le-am confirmat ca imobilul ce-l aveam eu in grija este bantuit de stafii…

Am aflat programul proprietarului si al prietenei sale, i-am abordat, dar m-au trimis la plimbare…Asa au trecut vreo trei luni…

Lucratorii de la renovare au inviorat comertul in zona, comerciantii ma simpatizau, le mai povesteam despre realitatea stafiilor, asa ca  m-au ajutat. Ei i-au spus proprietarului, cu discretia necesara, cã reprezint niste oameni cu relatii,  care  vor apela la politie, deoarece calcanul este un pericol public . Cuvântul magic a fost politia…

Am avut o intâlnire cu proprietarul si  am convenit  ca a doua zi  sã ne deschida poarta si sa incepem montarea schelelor. N-au mai fost montate niciodata, dar calcanul rezista si azi. Dupa cateva zile proprietarul a fost gasit mort in una din multiplele camere ale casei. Supradoza de narcotice. Avea catre 40 de ani.

Dupa inca câteva luni m-a cãutat pe santier tatãl proprietarului, un batranel catre 80 de ani, care devenise mostenitorul fiului sau…Un pensionar indârjit. Se interesa cum arata concubina decedatului, daca am date despre ea; femeia disparuse cu actele casei si se bãnuia cã vrea sa apara cu testament fals.

Batranul nu vorbise cu fiul de peste 30 de ani, de cand divortase de mama acestuia. Nu stiuse, pânã la moartea fiului, ca fosta sotie, inainte sa moarã, recuperase casa vieneza. Spatiul comercial de la parter era inchiriat de multi ani unui lant de farmacii cu 4000 de euro/luna; acei bani multi, sustine batranul, l-au dus pe fiul lui la pierzanie…

Dupa recuperarea documentelor si intrarea in drepturi, batranul  m-a invitat  in imobil sã-l asist la discutiile cu potentialii cumpãrãtori; astfel am aflat valoarea casei.

Deci azi am depanat amintiri. Imobilul, de a carui renovare am rãspuns cu ani in urma, este acum un mic hotel de lux; am uitat sa intreb despre stafii…

Comeciantii, care ma vazusera in acei ani cu batranul mostenitor, m-au intrebat daca se vinde casa vieneza; ei ar  cunoaste persoane interesate…

Le-am spus cã  pe venerabilul proprietar al casei vieneze l-am vazut, ultima data, acum doi ani; era in tandrete matura cu o doamna intre doua vârste.

10 Răspunsuri to “Casa vieneza”

  1. daurel said

    Un varstnic, dupa ce a jucat zeci de ani la loterie fara sa castige, a tras premiul cel mare. Fiind intrebat de reporteri ce va face cu milioanele de dolari, a raspuns: „Vecee publice. Sa se c-ce toti in norocul meu!”

  2. Zamfir POP said

    Încurcate sunt căile … averilor. Nu am astfel de veleităţi şi probleme.

  3. daurel said

    @Zamfir POP. N-ai asemenea probleme deoarece este, inca intre doua varste, deci in echilibru…Sa traiesti cum iti place!

  4. Gina said

    Probabil ca in situatii ca aceasta, realitatea se pierde usor in poveste.
    Totdeauna m-au fascinat casele vechi. Au personalitate. Vorbesc. Chiar prin tacere.
    Pe o strada frumoasa , care fuge din oras catre padure, sunt doua asemenea case. Arhitectural, nu seamana. Ceva le uneste- un anume fel de poveste nerostita. Imi place sa le vad. Chiar am scis despre ele.
    O zi frumoasa!

  5. daurel said

    @Gina. Casele sunt dovezile ca povestile sunt adevarate…

  6. cristian said

    are un era frumos, vag misterios povestea; in plus, pentru mine calcan inseamna doar peste 🙂
    ce-i drept, bun la gust…

  7. daurel said

    @Cristian. Multumesc. Nu m-am gandit ca-i va deturna pe cititori spre pesti…Am corectat in text. Este un cuvant turcesc; am cautat acum pe Wikipedia…Corect este „perete calcan”

  8. Gina said

    In Dambovita mea ‘ calcan’ este peretele din spate al casei.Cred ca este turcesc. Cele doua cuvinte sunt omonime. N-au cum sa se confunde. Cum nici ‘ somn’ -peste- nu se confunda cu ‘ somn’- stare fiziologica de odihna.

  9. daurel said

    @Gina. Da si nu…Cat pot, evit sa le dau cititorilor prilejul se abata de la subiect… Cristian se joaca cu sensurile; va sugerez sa verificati, il am pe blogroll…

  10. Gabriela said

    Interesanta poveste cu mult mister. Poate ca stafiile au avut rolul lor in moartea proprietarului. Ma gandesc la batranul care nu si-a vazut fiul de zeci de ani dar vine sa il mosteneasca. Cum se poate sa nu iti vezi copilul la doi pasi de tine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: