Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Cand le-au impuscat caii,…

Posted by daurel pe 18 August 2009

…taranii instariti au inteles ca nu mai este cale de intoarcere.
Privite istoric, lucrurile s-au desfasurat rapid si previzibil, dar pentru acei ultimi tarani ai Romaniei, intamplarile nu aveau nici o ratiune economica.
Nu erau „niste tarani”, erau o categorie sociala constienta de forta lor economica si politica. Erau cei ce livrau primarii si consilierii locali de circa 100 de ani. Aveau relatii  pana in capitale, indiferent ca se numeau Viena, Bucuresti sau Budapesta…Pentru acesti  tarani nu existau inlocuitori; obiceiul era ca unul sa mosteneasca totul, restul fratilor si surorilor plecau la studii. Da, studii : avocati, invatatori, preoti…Desigur , nu erau majoritari cei cu stare, dar erau cei ce asigurau mancarea pentru oraseni. Restul taranilor, cei fara cai sau boi, dar cu una sau doua vacute, practicau agricultura de subzistenta, iar copiii lor asigurau necesarul de muncitori calificati, functionari si salahori.
In satul cunoscut de mine erau vreo 50, dintr-o comunitate de 500 de familii (de fumuri, cum inspirat era definita familia!). Deci, taranii  bogati erau cca 10 % dintre sateni. Nu trecusera 20 de ani de la instalarea comunistilor. Teroarea parea domolita. Acesti tarani au asistat pasivi, poate si cu ceva avantaje, dupa bunul obicei romanesc, la alungarea mosierului local, la arestarea unor preoti, la arestarea unora dintre ei. Unii au fost dusi sa sape la Canal alaturi de intelectuali. Asteptau o minune:  sa-si mai trimita inca odata americanii tinerii sa moara in Europa. Ar fi fost a treia oara intr-un secol. N-a fost sa fie!  Era prin 1962-1963, cand comunistii i-au obligat pe tarani sa predea utilajele agricole, caii, boii  in totalitate; oile si vacile trebuiau predate cele care erau peste  un anumit numar. Nu a fost cazul sa fie preluate oi, boi sau vaci, deoarece taranii le taiasera din timp. Au fost dusi la abatoare jumatate dintre caii preluati la colectiva agricola.
Din satul despre care am informatii au fost omorati  vreo 50 de cai.
Erau cai frumosi, perechi asortate, erau ceea ce ar fi acum autoturismul de lux.
Se povestea ca i-au impuscat si carnea a fost exportata la italieni. Alta varianta era ca au fost dati ca hrana porcilor. Oricum, familiile pagubitilor au fost ingrozite. Restul familiilor, peste 90 % din sat, o fi zis:  „Stie guvernul ce face”.
Revin la cai.
Mi-i mai amintesc pe pasunea lor, separata  de a altor dobitoace,  la „stava ” satului, in prundul Somesului. Caii nu se culca niciodata; dorm in picioare. Sunt mereu gata de drum.  Un cal culcat inseamna boala…  Ca regula, proprietarii de cai, deci fostii  tarani instariti, nu au lucrat in colectiva agricola. Avand relatii la oras,  s-au angajat ca paznici sau au fost calificati la locul de munca, in nenumaratele industrii si cooperative ce au aparut.
Prin anii ’70 ai veacului trecut, mai cantau: „Ce-mi doresc mai mult pe lume? Doi cai murgi si hamuri bune/”.  Nu erau  nostalgici. Copiii lor, avand ceva gene mai orgolioase, au devenit oraseni, proprietari de case inca din vremea comunistilor.   Nu prea aveau acces la functii de conducere, dar erau si sunt respectati. Eu ii recunosc dupa vorba, dupa port.  Nici azi, la 20 de ani de la rasturnarea regimului colectivizant, nu au ajuns la putere urmasii taranilor instariti; nici nu ar avea timp de asa ceva: sunt in procese interminabile de recuperare a proprietatilor pustiite de ciocoi…

15 Răspunsuri to “Cand le-au impuscat caii,…”

  1. Cenanca said

    Eu m-am nascut dupa ce a venit tata de la Canal.Imi amintesc ca si copil ,doar ca nu aveam voie sa intram in fosta livada administrata acum de militianul satului.Nici groful nu a avut asa livada ca a noastra.Peste 500 de meri,peri,caisi,pruni,piersici.Si unde ne-am mutat dupa ce ne-a fost confiscata casa a pus tata pomi,dar au rodit dupa citiva ani.
    Treceau pe linga poarta noastra cu cosurile pline cu fructe ,le duceau sa faca dulceata,magiun,compot…si noua,ca si copii nu ne dadeau nici cit incape intr-un caus …
    Tata nu a fost nevoit sa impuste nimic,pentru ca ne-au luat absolut totul…2 ierni mama a dormit cu 8 copii intr-o poiata sapata in pamint ,impreuna cu vacile…o singura familie a sarit in ajutorul mamei cu alimente si lemne de foc,aduse noaptea ca sa nu-i vada nimeni…
    Un singur noroc am avut…pentru ca noua ne-a fost confiscat pamintul nu l-a dat tata in colectiv,in primavara lui l990 noi am intrat in posesia pamintului…cred ca a fost singura familie care nu s-a judecat,nu s-a certat de la impartit…

  2. Cenanca said

    Ori poate ca noi am actionat atit de repede,incit nu s-a putut musamaliza nimic.Tot pamintul lui tata este in centrul comunei si la multi ar fi putut face cu ochiul!Raminem recunoscatori unui om de bine(avocat )care ne-a sfatuit chiar in ianuarie 1990 si-n 3 luni ni s-a restituit pamintul.

  3. se desprinde o idee interesanta
    Au fost doua tabere – cei ce erau multumiti si n-aveau nevoie de comunisti, si ceilalti 90% care sperau ca dac-o sa moara si calul vecinului, atunci ei or s-o duca mai bine !
    hm, ciudata natie …

  4. Chat Noir said

    În 1960 aveam 5 ani şi eram la bunicul din partea tatălui (undeva în Oltenia). Mi-a rămas în minte momentul când au venit şi i-au luat caii (mândria bunicului) şi cele două căruţe. Nu prea înţelegeam ce se întâmplă … După vreo doi ani la fel s-a întâmplat şi cu bunicul din Ardeal. Nu şi-au revenit niciodată … tot timpul povesteau despre caii lor.

  5. Andi said

    Exceptional post. L-am citit cu o strangere de inima, recunoscand din povestile bunicilor mei unele idei (de cosmar). Dar m-a socat cinismul cu care impodobiti asteptarea americanilor. Desi asta era adevarul, cred ca gandeau mai frumos la ”eliberatorii” de peste Ocean. Aveau si puterea sa isi rada de visul lor fara speranta; cand se refereau la ceva imposibil spuneau: ”Da, da, apai cand or veni Americanii…”.
    Ma bucur ca nu am trait intr-o perioada atat de zbuciumata.

  6. daurel said

    @Cenanca.Ma bucur ca ati recuperat terenurile familiei. Sunt curios cati cititori stiu despre prapadul colectivizarii. Pentru unii, mai orientati, a fost o sansa de imbogatire…

  7. daurel said

    @Strongvaleriana. Dupa 1989 protejam animalele, nu omoram capra vecinului. Vecinul o hraneste, noi o mulgem…

  8. daurel said

    @Chat Noir. Nici n-am zis de carute, semanatori pentru grau si porumb… Unii aveau si tractoare!

  9. daurel said

    @Andi.Americanii ne-au repus de doua ori in drepturi privind Transilvania…Asta in secolul trecut. In secolul curent, mi s-a nascut un nepot la Chicago!

  10. zamfirpop said

    Deci, contribui la sporirea naţiei americane, poate ne mai ajută o dat … Să-i jucăm la nuntă! Să-i trăiască şi bunicul!

  11. daurel said

    @Zamfirpop. Pe mine m-au ajutat mereu americanii.Mai precis de la vreo 10-12 ani, cand un american mi-a facut o poza. Prima poza!

  12. daurel said

    @Zamfirpop. Multumesc de urari. La nunta vei face poze!

  13. Andi said

    Sa va traiasca Americanul! :))) Si sa va viziteze cu aceeasi placere cu care il asteptati😀

  14. daurel said

    @Andi. Depinde cine plateste transportul…

  15. Diana said

    Am citit abia acum acest articol, si l-am citit simtind o gheara de otel incins strangandu-mi inima si creierul.
    In anii ’60 unul dintre bunici era… dresor de caini (una dintre muuultele munci necalificate pe care le-a facut dupa ce, in ’47, comunistii le-au luat tot si i-au trimis in pribegie numai cu ce puteau purta pe brate – si aveau 5 copii, intre care doi erau de purtat in brate). Au trecut multi ani de la acele intamplari dar niciodata nu vor fi uitate de cei care le-au trait – cand ei nu vor mai fi vor ramane doar povesti spuse de urmasii lor.
    Toti taranii instariti din vremurile apuse s-au descurcat oriunde au ajuns, pentru ca le placea sa munceasca si nu au cerut, vreodata, ceva de la altii…
    Cat de… tragic am simtit si inteles aceste intamplari pe care le amintesti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: