daca visezi, dar visul stãpân de nu ti-l faci,
sau gândul, desi judeci, de nu ti-e unic tel,
daca-ncercãnd triumful sau prãbusirea taci
si poti, prin amândoua trecând, sa fii la fel,

……………………………………………………………
daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit,
si lânga sef tu umbli ca lânga-un oarecare,
daca de rãi sau prieteni nu poti sa fii rãnit,
daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare,

daca ajungi sa umpli minutul trecator
cu sasezeci de clipe de vesnicii, mereu..

vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
si, mai presus de toate, un Om –copilul meu!

Profit de ocazie pentru a reda si varianta lui Corneliu Coposu:

Dacă te leagănă visul, dar stărui stăpân peste vise
Dacă din gânduri măreţe renunţi să-ţi faci ţeluri prezise
Dacă cuvântul, izvor de ispite şi cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelişti, nici vâsle în drumul spre astru…

Dacă suporţi să auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
Dacă din opera ta s-au ales doar ruine şi spaţii,
Singur, cu scule stricate, de poţi s-o refaci, din fundaţii…

…………………………………………………………………………….

Dacă mulţimilor poţi să vorbeşti, cu deprinderi egale,
Dacă constant îţi păstrezi modestia, şi-n cercuri regale
Dacă eşti nevulnerabil la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toţi îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire…

Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen şi mare
Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare.
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toţi vei răzbate: om al puterii depline!

&

*) visatorii sunt:

Mirela Vise parfumate, parfumuri visate (poveste parfumată)

Rokssana lăuntrul trandafirilor

CARMEN Parfum de vis

Ciprian  Mireasma unui parfum de modă veche

Max Peter O avanpremieră…

Luna Patrata Shayna Fata din vis…poveste parfumata

Iinnerspacejournal.wordpress.com/2012/01/28/povestea-unui-vis/

http://teonegura.wordpress.com/2012/01/28/poveste-parfumata-de-vis-66/

*

PS. Nu ezitati sa urmati linkurile; la primul, scrbd, este originalul poeziei si a treia varianta a traducerii, linkul visatorii duce spre unul dintre cei mai mari visãtori ai lumii….

…despre  visãtorii cu blog  mai discutam, mai comentam.

Desigur, asta nu m-a impiedicat sa citesc ce au postat bloggerii chibzuiti. Nu dau nume, deoarece ar fi prea multe; regula (?) este sã linkuim maxim cinci…

Repostez  ce ziceam acum doi ani in Parandaratul

…este foarte greu de dovedit…Imi place cuvântul parandãrãt; sunã mai româneste decât spaga, mita, comision la negru…Probabil, este compus din “para” (ban)  si  “indãrãt”.

Sa nu credeti cã l-a inventat Mircea Badea;  este chiar de dinaintea comunismului…In  post-comunism  am cunoscut indeaproape  trei asemenea situatii.

Intr-o perioadã eram imputernicit in relatia cu furnizorul de telefonie mobila. Firma la care lucram avea trei abonamente, dar furnizorul stia, din investigatii proprii, cã suntem mai multi angajati. Am fost invitat oficial la o intâlnire la firma de telefonie, am completat niste chestionare, am fost omenit, iar in final am primit un telefon modern si promisiunea cã voi primi puncte de fidelitate. Desigur cã mi s-a sugerat sã-i abonez pe toti salariatii la ei. Restul sunt detalii…

Tot pe atunci, in urmã cu vreo zece ani, il ajutam pe un prieten constructor sã redacteze oferte si devize. Atunci am aflat cã, la contractele cu asociatiile de locatari,  la prezentarea ofertei de pret (unii) administratori intreabau care-i partea lor, adica parandãrãtul. Rezolvarea era rapidã: se majora pretul cu suma cerutã de administratorul imobilului. Acelasi constructor a câstigat o licitatie pentru o scoala comunalã; trebuia sã dea primarului si consilierilor jumatate din suma alocata, iar lucrarile sa le facã cu restul de bani…

In aceste zile aflãm cã sunt multi sefi  numiti politic, la diverse institutii, cu salarii de mii de euro. Existã suspiciunea cã  o parte din bani se intorc la partide; dacã-i asa, nu prea vãd care parlamentar ar avea interesul sã initieze ceva pentru  a scãdea acele salarii, ori sa angajeze profesionisti…

&

PS. Multi ne gândim acum si la parazãpezile de altadata; au fost furate…; autoritatile competente sunt sigure ca, daca ar monta altele, istoria se va repeta…

O solutie anti-furt am gãsit-o la Teo Negura:

Tu, lupule, te plângi din şiretlic,

Când nimenea nu ţi-a furat nimic.

Tu, vulpe, dă îndărăt ce ţi se cere,

De vrei să nu mai ai vro neplăcere!

Spunea judecătorul:

“Chiar când nu sunt dovediţi,

Tâlharii se cuvine să fie osândiţi!”

*

Totusi, pentru firile melancolice este binevenita postarea: Alexandru Ioan Cuza şi doamnele sale.

Dupa cum am titrat, voi incerca sa deslusesc situatia actuala a blogarelii. In timp ce comentam pe blogul  Grupul “porcilor abjecti” despre bucuria de-a scrie ceea ce asteapta cititorii, unui ministru i se abureau ochelarii din cauza sinceritatii (re)vãrsate pe blog…; n-am link pentru acel blog, nu ne vizitãm…

Deoarece tot in aceste zile mi-am actualizat declaratia, m-am interesat si despre intentiile corespondentilor; iata declaratiile dumnealor:

Carmen: de-ce-scriem.

Max: scriem-si-noi-ceva?

Mirela: de ce scriem?

Zamfir:Sunt “porc abject” acceptat

PS. Pentru cei interesati de soarta lui Traian Basescu n-am decat urmatoarele link-ri:

http://www.evz.ro/index.html

http://www.ziarullumina.ro/

Nu vreau sa-i derutez pe cei cãrora le reuseste gândirea pozitiva; eu n-o practic;  exista riscul sã nu-mi vina gândurile respective;  acest esec  m-ar deprima…

Deocamdata combat negativismul si imi  permit unele melancolii…Cea mai recenta tristete este legata constatarea ca exista, inca, intre alegatori o majoritate dornica de sefi de stat alesi pe val politic. Deci alesi pentru 5 ani pe baza de impulsuri sentimentale, emotionale si materiale de conjunctura…

Majoritatea cea dornica de presedinte ales politic, deci dator numai unei pãrti din popor, rezulta din cele 15 % cu care este cotat Dan Diaconescu, 15% ale PDL si 30 % ale nemuritorului PSD…

Doar PNL a spus cândva ca ar accepta monarhia…

Conjunctura trece, emotia dispare, sentimentele isi pot schimba semnul, dar seful statului rãmane …; spre disperarea celor trãdati. Cei care nu l-au votat se simt putin mai bine…

PS. Se tot discuta ca nu avem pe cine pune in locul lui Traian Basescu; când va fi sorocul va fi impins in fata, cu sanse mari, “independentul” Sorin Oprescu…; serviciile secrete sunt discrete…

Şi în casa de nebuni există vecini.

&

Oricât te-ai strădui, cineva va munci mai puţin decât tine şi va câştiga mai mult.

&

Sărăcia nu se vindecă. A dove­dit-o medicina fără plată.

&

Prietenii pot fi şi falşi, duşmanii sunt întotdeauna autentici

&

Femeile fac din nimic trei lucruri: Salate, coafuri şi drame.

! unele dintre  aforismele de mai jos pot fi  politice !

A doua căsnicie e victoria speranţei asupra experienţei. 

*

Nu-i deloc greu să combini neplăcutul cu inutilul. E doar o chestiune de tradiţie. 

Am citit cu interes pe blogul Rokssana câteva idei politice ale Poetului; par actuale…; nu-i o intâmplare: Eminescu era “  redactor-sef la Timpul si membru in Consiliul Director al Partidului Conservator. Avea intrare la Regina Elisabeta (poeta Carmen-Sylva).“

Am citat de pe blogul Dan Ghenea, unde se gãsesc explicatii suplimentare si despre poze.

Zilnic am 2-3 internauti care “intreaba ” de Eminescu; unii cer si poze; m-am hotãrât sã nu (mai) dau trimiteri spre cancanurile referitoare la Eminescu, deoarece a avut cuvinte ziditoare  despre monarhie; si despre ardeleni…

In plus, era prieten cu mosierii…

Copila, tu crede poetii ce scriu,
Cãci lor li s-a dat o putere
S-auda mai bine, sã simta mai viu
Întreaga a lumii durere.

Ei sunt ca oceanul ce-neacã vrun mal,
Dar când se retrage, el lasa
Mai fin nisipisul, si-aduse de val,
Ici-colo si perle ne lasa

.(George Cosbuc – Copila, tu crede poetii ce scriu …din volumul “Fabule mici pentru oameni mari”)

PS. Am ocazia sa copiez exact ceva ce mi-e lene sã (tran)scriu din carte:

…popoarele stravechi se caracterizeaza prin civilizatie pastorala, prin retragerea la munte, de unde pot privi si ocoli invaziile, printr-o fata brazdata de vanturile alpine, de experienta milenara, printr-un ochi patrunzator si neclintit de vultur, prin mutenie. Popoarele noi, migrante, sunt dimpotriva zgo¬motoase, gesticulante si au o vadita predilectie spre «civilizatie». (…) Englezii fug bucurosi la tara. Regresiunea spre sat e o trasatura a raselor vechi. (…)

Noi nu suntem primitivi, ci batrani”.

(G. Calinescu, Specificul national, in Istoria literaturii…, Editura Minerva, p. 975).

Iata cateva situatii  recente apreciate partial gresit.

1. Ziceam ca protestele populare de pe 17 ianuarie sunt la nivelul maxim de care sunt in stare românii; manifestatia de ieri a fost si mai si…

Unii cititori vor sustine cã partidele confiscã protestul; ieri am aflat mai multe despre acest “pericol” discutând intâmplator cu persoane apropiate; mai bine nu discutam: am constatat ca sunt inconjurat de oameni care-l compatimesc pe Traian Basescu…Desigur, sunt dintre cei care nu citesc bloguri…

Am gresit ca nu am subliniat ca pe 17 ianuarie a fost maximul ce poate da “societatea civila”: un fel de Hyde Park , adica un ţarc inconjurat de jandarmi cu simtul umorului !

2.Sunt nevoit sã admit cã nu credeam in capacitatea de mobilizare a liberalilor; stiam din presa ca PSD-ul are structuri puternice, agitatori, organizare…; nu ma asteptam ca liberalii sa reuseasca  mobilizarea promisa…

Ieri s-a intamplat mai mult decât speram; deja se detaseaza un lider…; un lider liberal adevarat, nu traseist; acum ar  fi bineveniti banii lui Patriciu…

Sper sa le vina mintea la cap tuturor celor care pot sprijini debarcarea  capitanului de pe  pluta aflata in deriva.

3. De fapt trebuia sa incep prin a-mi cere iertare lui Ulise cã nu l-am vizitat si incurajat; daca va citi postarea mea subliniata mai sus, poate  va sesiza ca am o catelusa cãreia ii fac injectii de doua ori pe zi; adaug acum: cam fara sperante, deoarece diabetul este dat pe viata…

Intr-o vreme chiar eram de acord cu cei care cereau mutarea capitalei la Alba Iulia…Acum, dupa compromiterea grava a ardelenilor, va trebui sã curgã multã apã pe Mures…

Manifestantii de azi vor mãrsalui pe Soseaua Kiseleff, iar televiziunile se vor intrece in imagini; va fi o buna ocazie a milioane de oameni sa constate o  viziune de dezvoltare central-europeana  intreruptã de cãtre clicile din jurul dictatorilor din ultimii 70 de ani. Recunosc, am descoperit aceasta zona târziu, prin ’90, când am fost alungati cu gaze din Piata Victoriei; eram  dupã vreo 15 de ani de locuire in acest oras…

Desi este cea mai lunga strada din Romania, nici acum nu circula mijloace de transport in comun intre Arcul de Triunf si binecunoscutele muzee din Piata Victoriei. Ca o paranteza amintesc aici ca minunatul muzeu al Tãranului Român, institutie interbelica,  fusese dedicat prezentarii “traditiilor” socialiste si comuniste…Ma mir cã a rezistat Muzeul satului situat in capãtul celãlalt al arterei despre care fac vorbire…

S-a cautat sã se distruga sau ascunda orice amintire despre normalitate…

Se poate spune ca extrapolarea tendintei interbelice  este o ipoteza la fel de discutabila ca cea a lui Liiceanu care ne asigura asearã cã Traian Basescu ne-a recuperat de pe o cale care ne-ar fi dus la un nivel de trai precum al grecilor. Asa o fi, insa mie imi convine mai mult extrapolarea “cãii regale” pe care insusi Liiceanu m-a condus cândva…