…mi-am amitit, in zi de mare si sobra sarbatoare, despre posibile afaceri imobiliare; oricum, spun de cate ori am ocazia, ca romanii suntem amatori de spatiu locativ excesiv, deci consumatori de multa energie, utilitati…; suntem, pe ansamblu, risipitori.
Nici n-as duce discutia spre vilele celor bogati, imbogatiti…, ci spre numeroasele apartamente cu 2-3 camere locuite de 1-2 persoane rãmase dupa plecarea copiilor; mai existã o multime de case goale prin sate…Chiar dacã nu consuma energie, si pentru casele nelocuite se plãteste impozit, asigurare, paza, …
Am postat cândva despre cum vãd tinerii aceasta problemã: O faza /Posted by daurel pe 3 martie 2010
Uneori am bucuria sã ascult povestile tinerilor; a bãietilor de bãieti…Orãseni formati dupã Revolutie. Costi n-a reusit sã facã echipã cu taicã-sãu; ia lucrãri de unul singur. Nu-si mai deranjeaza familia; el si prietena lui platesc chirie pentru la o casã la curte mai la periferie. Spune cã a fãcut miscarea deoarece nu se intelegea sorã-sa cu prietena lui; mai spune el cã pe banii lui se bazau toti din familie…; totusi, nu-si prea criticã pãrintii; parca-i compatimeste cã se zbat si nu reusesc sã dea o lovitura…
La gazdã, Dan foloseste aceeasi bucãtarie si baie cu Dan si prietena acestuia. Deocamdata are toata admiratia pentru Dan, singur la pãrinti, proprietar a unei garsoniere inchiriata unor “tarani” cu 300 de euro…De aici le-a venit o idee de afacere…
Cele doua cupluri plãtesc chirie 4oo de lei; un milion de persoana. Dacã pãrintii lui Dan ar elibera apartamentul de trei camere in care se lãfãiesc, s-ar putea inchiria cu minim 500 de euro…Pãrintii lui Dan mai au o casa la tarã, sunt pensionari, spre deosebire de parintii lui Costi, care inca lucreaza.
Parintii lui Dan tot modernizeaza de capul lor apartamentul de la bloc. Costi m-a asigurat cã, a fost o faza tare când l-a invitat Dan sã vadã zona si apartamentul ce trebuia sã aducã venit. A fost avertizat cã ar putea sã-i intâlneascã pe vecinii din apartamentul alãturat, care, in lipsa parintilor, au grija de flori, facturi si aerisire.
Iata relatarea lui Costi:
“Fii atent, zise Dan, ai mei nu-s acasa, vor deschide vecinii, ei au cheile…; e posibil sa-i gasim in apartamentul nostru; sunt din ãia cu fasoane, chiciosi; te vor privi de sus, se vor uita la pantofi tãi sã nu cari noroi prin camere; sa nu-ti pese. Eu voi vorbi cu ei, iar tu te servesti cu ceva din bar, faci un dus, cã vii de la lucru….Sã fii atent ce parchet maro au pus ai mei luându-se dupã acesti vecini; au luat si un laptop, odata cu ei, prãduind 30 de milioane…”
Am ajuns in zona…stiti, domnu’ Aurel, blocuri de stabi, cu doua nivele, loc de parcare, garaje, garduri vii…Am intrat in apartament dupa ce Dan a sunat la interfon. Era o doamna pensionarã cum sunt si la noi in bloc; mi-am fãcut numãrul…Am zis: ” Parchetul asta nu-l cumpara nimeni, acum este la jumatate pretul; laptopul este chinezesc…maxim 15 milioane…” Am desfacut o sticla de coniac, am fãcut un dus si am iesit fara sa multumesc, doar eram invitatul lui Dan….
, Ajungand in strada, ma intreaba Dan: ” Ei, ai vãzut, asa-i si sotul vecinei; ei m-au despãrtit de doua prietene…Noroc cu Pusi, care mi-a zis sã plecãm in gazdã. Ai mei cad in freza la sfaturile acestor vecini! Este cã-i o zonã unde luãm, de la fraierii de la multinationale, minim 500 de euro?”
Eu zic: ” Da’ parchetul ãla oribil? “.
Acum este poanta, fiti atent domnu’ Aurel, ce fazã urmeazã; zice Dan: ” Parchetul la noi este mai deschis, l-am ales eu…; ai fost in apartamentul vecinilor; ti-ai facut o idee…; la fel este si apartamentul parintilor mei”
