Adica opinii, cum se mai zice. M-am inspirat si din publicatii crestine, deci nu apelez la stiinte...
Vreau sã spun ceva despre scoala sub comunisti si, inevitabil, despre protestele de acum ale cadrelor didactice; imi cer scuze, voi zice uneori si dascali, la general, indiferent de nivelul la care activeaza.
Nu stiu ce si-a amintit I. O. Flavius cand a zãrit-o intâmplãtor, fãrã sã poata sã-i vorbeascã, pe venerabila lui profesoarã de româna; insa eu, revãzând tabloul de absolvire al liceului, mi-am reamintit cã :
1. Majoritatea dascalilor vorbeau liber, aparent fãrã efort, poticniri, ezitãri,…; fãrã nici o notitã; era o parada de cunostinte, etalare de memorie...; acest lucru ne-a influentat pe mine si prietenii mei; ne-a speriat conditia de intelectual…; dupã câte stiu, nici un coleg n-a devenit profesor; doar doua colege…
Aveam sistemul nostru de-a memora, cum ne indemna bunul simt :
Legea lui Arhimede in Maramures:
Un darab ciuflincat intr-o videre, solaneste din tarhetiu lui hapt atata cat o destalhatuit cand no fo ciuflincat!
Traducere:
darab=bucata
ciuflincat=scufundat
videre=galeata
tarheti=greutate
hapt=chiar
destalhatuit=impins
solaneste=inlocuieste
( luat de pe internet)
2. N-am simtit cã le pasa de ce vom deveni, in ce am putea excela; probabil aveau ceva punctaje dacã scoteau olimpici, deci pe unii-i chinuiau cu subiecte suplimentare…
Cel mai mult erau umiliti corigentii; le stricau vacantele, pãrintii cheltuiau…Nu stiu sã se fi dat bani; doar cãrute cu lemne …Erau corigente la discipline derizorii si atunci si acum: germana, rusa, latina…Derizorii pentru intelesul comun, pentru cererea pietii de munca.
Despre meditatii n-am auzit in acei ani; este vorba de anii de dinainte de 1970.
3. Dascalii nu aveau nici o zbatere economica, sociala, politica…Mai precis, nu lasau sa se intrevada asa ceva.
Totusi, imi amintesc de profesorul de matematica care m-a chemat sã-i tai lemne; avea copil mic, casa inchiriata era friguroasa si cu igrasie.
Sper ca actualele zbateri ale profesorilor sã aiba un impact pozitiv in raporturile cu elevii; sã arate deschis, uman, ca le pasa (si) de preocuparile, intrebarile si viitorul tuturor tinerilor arondati… Ca sunt in aceeasi barca…Actualii elevi le vor (re)calcula peste un timp pensiile…
4. Un singur profesor avea incertitudini; restul detineau adevarul absolut, nu i-am vazut niciodata citind ceva de specialitate, nu ne indemnau sa citim nimic inafara programei...Acel profesor fusese ziarist; ziarist, deci propagandist comunist. Revenirea la catedrã era o degradare, era necajit, a trecut pe bãutura; inclusiv cu elevii de la internat, care ne gospodaream cum puteam…In discutiile la un pahar de ce se nimerea, profesorul ne povestea cã istoria ce ni se preda este falsificata; rusii si celelalte popoare cu dictaturi nu-i vor fi ajunge de americani nici in tehnica, nici in nivel de trai…; facea o altfel de politica…Ne-a indemnat sã citem revistele LUMEA si MAGAZIN ISTORIC; mi-au prins bine…
PS. Se va spune cã asa erau vremurile; este adevarat: nu erau permise abateri de la sabloanele stabilite. M-as fi asteptat ca, dupa 1989, cel putin profesorii de istorie si economie sã dea o erata…Au ales alta cale…Varianta: sefii lor, inspectorii, le-au trasat o alta cale….
Nu stiu cum s-ar putea da o rectificare la cele insusite neconform cu realitatea; cred cã profesorilor nici nu le vine sã creadã: au fost retinute mai temeinic teoriile false, decât cele reale, logice, de bun simt…
Masinile cu defectiuni la sistemul de directie sau frânare sunt rechemate in service…
Sub comunisti dascalii erau mai mult sprijiniti; nu zic mai respectati…Oamenii acelui sistem, vrând- nevrând, mai mult vrând, se asigurau cã odraslele lor invatã in conditii acceptabile…
In anii de dupa 1989 oamenii din sistemul puterii au libertatea si posibilitatea de a evita scoalile românesti, deci nu le pasa de ce se intampla.
) =))
