Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

Archive for the ‘Cultura’ Category

Vorbe

Publicat de daurel pe 7 ianuarie 2012

Anumite cugetari trebuie reamintite; azi selectez cateva de pe blogul ISTORII REGASITE:

1.Scaunul pe care stai să nu fie niciodată mai înalt decât teancul de cărţi pe care le-ai citit!

*

2.Cartea este ca o oglindă: dacă se priveşte în ea un măgar, n-are cum să vadă imaginea unui apostol!( Wystan Hugh Auden)

*

3.O, sancta simplicitas! = O, sfântă naivitate! Exclamaţia reformatorului religios ceh Jan Hus, condamnat la moarte pentru erezie şi ars pe rug în anul 1415.  El le-a rostit când a zărit o femeie bătrână, simplă şi neştiutoare, care aducea vreascuri şi le arunca pe rugul lui, socotind că săvârşeşte astfel o faptă bună, răsplătită de biserică [...]

*

4.Un om deştept poate să înveţe şi de la un prost. Invers e mai greu! (Francois Rabelais)

*

5.Pentru lumea întreagă tu eşti doar o persoană, dar pentru o anume persoană poţi fi lumea întreagă! (Gabriel Garcia Marquez)

*

6.Dacă nu vrei să fii dat uitării după ce ai murit, sau scrie lucruri care merită să fie citite, sau fă lucruri care merită să fie scrise. (Benjamin Franklin)

*

7.„Numai idioţii n-au nici o îndoială!

– Sunteţi sigur?

– Absolut sigur.”

(Georges Courteline)

*

8.Un prieten este o persoană care ştie totul despre tine şi încă te place! (Elbert Hubbard)

Comentariile mele:

-la  5 : nu cred ca ii apartine lui Marquez

- la 6 : este valabil si in blogareala…

Publicat în Blogareala, Cultura | Etichetat: , , | 6 Comentarii »

Poate am jinduit oarecând sã am…

Publicat de daurel pe 3 decembrie 2011

…pe peretii apartamentului tablouri; probabil, cererea mea n-a fost formulata corect…; trebuia sa specific: tablouri cotate!

Ma grabesc sã scriu ca n-am nevoie; nu cumva sã-mi mai aduca cândva cineva ceva…Avem peretii plini de rame, farfurii de Craciun, farfurii de Pasti…

Stiu cateva familii care si-au pus alarme…Cel mai mult m-a impresionat o doamna venerabila care se chinuia de una singura sa vanda ceva tablouri valoroase; le tinea sub saltea…

Mi-au venit in gând toate acestea citind postarile recente ale  Mirelei Pete,   Max Peter, Rokssana, Innerspace, Lolita

Sa nu uit: zilnic gãsim câte un  pictor si multe tablouri pe blogul de arta al  Doamnei Gabi.

Cu aceasta ocazie, repostez Arta academica

Mã refer la pictura si sculptura maestrilor români de acum peste 30 de ani.

O lunga perioada am crezut ca cei ce colectioneaza arta sunt niste titrati rafinati, care vorbesc cifrat la concertele de la Ateneu. Nu este tocmai asa…

 Prin anii “80 am ajuns in casa unui coleg de servici. Nu in vizita, ci pentru a muta , monta ceva mobila in cele trei camere ale unui apartament de bloc. Imi povestise  ca nu este simplu, dar am ignorat avertismentul.

Peretii erau plini de tablouri! Pe doua si trei rânduri. Plus sculpturile: nu aveai unde sa pasesti… Colegul Adrian avea doi copii mici si voia sa plaseze undeva un sifonier si o biblioteca.

Colectionarul era tatal lui, un muncitor matriter. Adunase operele in decurs de vreo 20 de ani. N-a prea  dat  bani pentru opere; cândva, directorul firmei il recomandase  unui sculptor sa-i realizeze socluri pentru sculpturi. Le executa la servici si le scotea din fabrica cu stirea conducatorilor. Era recompensat de artisti cu opere de arta. Maestrii erau cei  la moda, care acum, dupa alti 20 de ani, incet, se clasicizeaza… Avea si tablouri de Grigorescu, Tuculescu… cumparate pe echivalentul a maxim o jumatate de salariu. Artistii aveau nevoi urgente, piata era in stagnare.

N-am avut unde sa montam mobila; dupa un timp Adrian s-a mutat in apartamentul lui, arta a rãmas la locul ei. Am aflat ca recent, dupa disparitia colectionarului, operele au fost impartite intre urmasi.

Imi amintesc de un banc vechi. Discutie intre doua cochete.

Zice una: 

…si aveau peretii plini de Picasso! ” 

Comenteaza cealalta:

“ Cu verde  de Paris au incercat?

Publicat în Blogareala, Cultura | Etichetat: , | 14 Comentarii »

Am aflat de la dl.Paul cum…

Publicat de daurel pe 11 noiembrie 2011

…se pot economisi 500 $ si un timp de o durata nedeterminabila; iata metoda:

Literatura clasica din doua-trei miscari de maus

Viata moderna nu ne permit sa investim timp pentru citirea de carti bune. De aceea va trimit un scurt rezumat al catorva carti clasice, ceea ce va va permite sa fiti considerat un intelectual :) )) Madame Bovary/ Gustave Flaubert(778 pagini)
O femeie care isi inseala sotul cu cofetarul, laptarul, postasul, farmacistul, proprietarul unei pravalii de obiecte de croitorie, un vecin bogat, intra in depresie, inghite otrava si moare.
Sfarsit.
Razboi si Pace / Tolstoi (1200 pagini)
Un tanar nu vrea sa mearga la razboiul unde Napoleon cucereste Moscova pentru ca e indragostit. Prietena tanarului se casatoreste cu altul
Sfarsit
In cautarea timpului pierdut / Marcel Proust (1600 pagini)
Un tanar astmatic sufera de insomnii pt. ca maica-sa nu-l saruta inainte de culcare. A doua zi (pag. 486, vol 1) el mananca o prajitura si scrie o carte. In aceeasi seara (pag. 1344, vol 4) are un atac de astma pt. ca prietena lui refuza sa-I sarute. Totul se termina cu un mare bal (vol. 7) cand deja cu totii sunt batrani.
Sfarsit
Romeo si Julieta / William Shakespeare (268 pagini)Un tanar si o tanara se indragostesc ca nebunii dar familiile lor declara ca asta e o dragoste interzisa. Cele 2 familii se lupta unii cu altii cu cruzime si sunt multe victime. Un preot are o idee tampita si tanara pereche de indragostiti moare cand beau otrava in loc de somnifer.
Sfarsit.

Hamlet /William Shakespeare(320 pagini)

Un print care suferea de insomnie se plimba pe zidurile fortaretii si intalneste stafia lui taica-sau care ii destainuie ca a fost ucis de unchi, care se culca cu mama lui si ca omul lui de incredere este tatal iubitei lui, care intre timp se sinucide cand afla ca printul i-a omorat tatal. Pentru a se razbuna pe unchiul care i-a ucis tatal si s-a culcat cu mama lui, printul il omoara pe unchi, dupa ce a stat de vorba cu un craniu. El insusi e ucis de fratele iubitei care a innebunit si s-a sinucis.

Sfarsit.

Oedip rege / Sofocles (620 pagini)

Un nebun nu asculta de spusele unui orb, isi omoara tatal, si o mananca pe maica-sa dupa ce i-a scos ochii. Din aceasta cauza, dupa cateva sute de ani au aparut psichoanalistii care-ti dovedesc ca tu mergi pe aceeasi cale si iti scot ochii la fiecare intalnire.

Sfarsit.

Othello /William Shakespeare (440 pagini)

Un rege tampit are un bastard de prieten care se supara pe el pentru ca nu-i da un job de functionar public si, ca sa se razbune, il convinge ca nevasta-sa il inseala. Regele il crede si o omoara pe regina. Imediat dupa accea descopera ca ea nu l-a inselat, il aresteaza pe ticalos si se sinucide.

Sfarsit.

Buuun!!! Acum ca ai economisit cel putin 500 de dolari si citirea a peste 5000 de pagini, poti sa citesti linistit ziarul sau sa continui sa misti maus-ul fara mustrari de constiinta :) )) 

Comentariul meu (Daurel): Bãnuiesc cã mai este valabil acceptul dat de dl. Paul.

PS. Recomand: mirelapete.dexign.ro/aroma-ceaiuluilunapatrata./fantezie-la-un-ceai/,
sarabesleaga./parfumul-ceaiului-preferatincertitudini/ 3×11;  parfumul omului negru

Publicat în Cultura | Etichetat: , | 37 Comentarii »

Sunt nevoit sã revin,…

Publicat de daurel pe 25 iulie 2011

.. simt cã trebuie sã completez postarea din 2011/07/22.

Iata ce scrie dl. Cãrtãrescu, iar de data asta nu pot sa-l suspectez de naivitati:

În anii ’70, însă, versurile sale au creat prima breşă prin care un nou continent poetic se arăta în zare. Noi, optzeciştii, ca şi cei mai tineri decât noi, am fost într-un fel copiii săi. Mircea Ivănescu a fost unul dintre vârfurile triunghiului de aur al poeziei româneşti de după război, alături de prietenul său Leonid Dimov şi de Nichita Stănescu.

Suntem de asemenea îndatoraţi lui şi prin faptul că i-a îmbrăcat pe Joyce şi pe Musil, pe Kafka şi pe Faulkner, pe T.S. Eliot şi pe Scott Fitzgerald în haina splendidă a limbii române. Poate comit o blasfemie, dar, subiectiv vorbind, savoarea lui “Ulise” în româneşte mi s-a părut adeseori că depăşeşte originalul. În orice caz, pentru mine epopeea lui Leopold Bloom se leagă în primul rând de incredibila versiune ivănesciană, pe care-o ştiam pe vremuri ca pe propriile mele buzunare.

Mi se pare potrivita si poezia selectata de dl. Cartarescu:

 Dar sunt şi amintiri adevărate
Şi eu am umblat odată cu o amintire
în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
(îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura
pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei
nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi –
nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,
din mâini, se pot rostogoli foarte departe –
şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
să mă întind la marginea mea, să-mi las mâna
din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.)
şi eu am umblat, deci, odată cu o amintire
în braţe – (şi ma gândeam, cu un rânjet
rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine
umbla cu propriul sau cap prin infern, luminându-şi
drumul). şi parcă nu e tot una?
(Mircea Ivanescu)

PS. Asadar, Mircea Ivanescu inchide  triunghiul de aur care-l include pe Nichita…

De altfel, a fost propus pentru premiul Nobel, insa, culmea ironiei, el cunoscatorul a sapte limbi, nu prea avea  poezii traduse in limbi de circulatie…

Publicat în Cultura | Etichetat: , | 4 Comentarii »

Drumul spre Tahiti, se pare,…

Publicat de daurel pe 12 iulie 2011

…trece prin New York; chiar daca nu trece, localitatea merita un ocol.

Maia si sotul ei si-au planificat doua zile in marele oras pentru   a-si cumpara ceva lucruri corespunzatoare statutului lor. Nu voiau sã facã România de rusine in insulele acele exclusiviste si pline de investitori; ei sunt convinsi, precum multi din lumea lor, cã a face o impresie buna intre strãini este un act de   patriotism.

Povestea am aflat-o de la Tina, verisoara Maiei, care trage mâţa de coada intr-un alt mare oras american la doua ore de zbor distanta de New York.

Intreaga familie a Tinei a fost invitata in renumitul oras. Se pare cã, pe cheltuiala Maiei.

Ca bun psiholog, in prima zi Maia a oferit cadouri de firma pentru cei doi copii ai Tinei si pentru sotul acesteea.

Sãraca Tina era socata de risipa ce se desfãsura sub ochii ei; cele mai ieftine articole au fost tricourile copiilor: 99, 3 dolari bucata…

In ziua a doua au mers la cumparaturi doar cele doua doamne; ceilalti au “servit” turism cultural.

La finalul cumpãraturilor Tina a fost obligata sã-si aleaga un parfum si culoarea preferata a unor sandale de plaja la acelasi pret cu cele cumparate de Maia pentru a promova România in Tahiti: 65o de dolari ! ( exclamatia ii apartine Tinei…)

Citez din relatarea Tinei:

“Cheltuiala noastra zilnica, cu alimentele pentru patru persoane, este in jur de 30 de dolari; tricourile de firma ale copiilor au intrat la apa dupa prima spãlare; norocos a fost baiatul cel mic; i s-au potrivit tricourile celui mare, desi intre ei sunt mai mult de trei ani… Sandalele alese de mine  le-au distrus copiii târându-le prin casa…

E drept cã, in joaca lor cu sandalele de firma, rosteau amuzati: Maia, Maia… “

Publicat în civilizatie, Cultura | Etichetat: , , , | 12 Comentarii »

Bacalaureatul meu

Publicat de daurel pe 5 iulie 2011

Sper sã nu cad in capcana de-a povesti despre scoala de odinioara sau despre diplomele mele si ale odrazlelor mele. Tinerii de azi n-au, si pe buna dreptate, mare admiratie pentru titlurile celor vârstnici; peste cei scoliti in comunism planeaza niste suspiciuni; daca Elena Ceausescu a fost academician, este posibil sã mai fi fost câtiva titrati “pe puncte” politice…

M-am lecuit de  meteahna de-a etala studiile, incã din anii de liceu, când un sef de pe santierul unde lucram in vacante ne cerea sa scriem noi, salahorii, documentele care intrau in atributiile lui; motivatia subtila era amintita de mai multe ori pe zi: deoarece a studiat la Moscova, nu mai are obisnuinta literelor latine.

Bietul de el, cã era cãtre pensie, nu era orientat politic; n-a inteles cã Ceausescu ii marginaliza pe agentii KGB…

Pe de alta parte, prietenii mei erau deja pe salariu, deoarece fãcusera scoli profesionale; nu aveau nici un chef sa asculte povestile mele despre Napoleon, pe care-l descoperisem in Mizerabilii; prietenii mei voiau sa fie remarcati ca au bicicleta, ceas, radio portativ Mamaia sau Selena. Acum, cu “miercurea fara cuvinte“, constat faptul cã n-am avut prieteni pasionati de fotografii, deci nu prea am poze din acele timpuri…Eu cred n-am fost dat  scoala profesionala din motiv foarte intemeiat: nu dovedisem nici o  indemanare in munca…

Nici prietenul meu fost coleg de liceu nu avea disponibilitatea de-a vorbi despre bacalaureat, deoarece avea doua corigente.

Familiei i se parea firesc ca liceenii sã-si ia diploma, deci nu era nimic de apreciat, de povestit vecinilor; nefirescul consta in continuarea studiilor la zi, când toti functionarii si majoritatea dascalilor din comuna erau cu clasele “puse” la seral…

Ce voiam sa spun, ca m-am luat cu lauda ?

Ideea ce o mestec de un timp este:  scoala obligatorie, de “cultura generala” (sintagma discutabila) ar trebui sa dureze 7-8 ani cu programa lejera, fãrã stres, fãrã repetenti…; apoi, tot obligatoriu, deci fãrã platã, 1-3 ani, dupã caz, sã fie clase profilate clar spre anumite profesii.

Sã spun, vorba lui Marga,  foarte clar: liceul, colegiul de cultura generala mi se pare un non-sens; chiar profesorii universitari, luati in parte fiecare, n-ar putea trece bacalaureatul actual; atunci despre ce vorbim?

PS. Profesorii de liceu ar reusi sa treaca bacalaureatul actual, daca s-ar regãsi de la toate specialitatile in aceasi sala; cu sau fãrã camere de monitorizare…

Publicat în Blogareala, Cultura | Etichetat: , , , , | 5 Comentarii »

La vedete si regizori…

Publicat de daurel pe 21 mai 2011

…m-am gândit, dupa ce am citit bancuri cu evrei.

Toate popoarele vor sa fie apreciate, insã admiratia publica este cum este…Adica subiectiva.

O parte din public are microbul fotbalistic si al sporturilor in general, alta parte  se lasa sedus de geniile artistice, multi apreciem performantele tehnice, deci si economice…

A fost o perioada cand elvetienii erau un model; apoi suedezii si japonezii; acum, se pare ca e rândul chinezilor sa fie un popor vedeta.

Bancul selectat pentru azi, daca ar fi fost spus acum 20 de ani, ar fi avut ca personaje un evreu si un japonez; sau un evreu si un sud-coreean…

Iata bancul:

Într-un avion de pasageri, zburau pentru prima data împreuna un pilot evreu si copilotul care era chinez.
Dupa o buna bucata de timp în care nu si-au spus nimic unul celuilalt, evreul rupe tacerea:
- Sa stii ca eu va urasc pe voi, chinezii!
- De ce?- îl intreaba surprins chinezul.
- Pentru ca i-ati atacat pe americani la Pearl Harbor !
- Nu noi am fost, aia au fost japonezii!!!
- Chinezi, japonezi, vietnamezi, pentru mine sunteti toti o apa si-un pamânt!
Chinezul înghite în sec, dar nu spune nimic.
Dupa o noua perioada de tacere, chinezul spune:
- Si eu va urasc pe voi, evreii!
- De ce? – întreaba jignit evreul.
- Pentru ca din cauza voastra s-a scufundat Titanicul!
- Ce prostii vorbesti! Titanicul s-a scufundat pentru ca s-a ciocnit de un iceberg!!
- Iceberg, Goldberg, Spielberg, pentru mine sunteti toti o apa si-un pamânt!
As mai avea niste comentarii, insa nu mai spun decat:
Indiferent cât de cult ar fi interlocutorul nostru, daca nu  stie cine suntem eu si ai mei,  pentru mine,  el, ai lui  si tot ce respecta ei, ” sunt o apa si-un pãmânt…”
Vorba aia:  Stii cu cine vorbesti? (publicitate !)
PS. Acum, daca tot am stricat postarea explicand bancul, mai vin cu câteva pãreri: sunt de acord cu Neagu Djuvara, care nu-i da sanse Chinei de-a deveni o mare putere; mai spun ca popoarele vedete, inclusiv americanii, sunt  vaci de muls pentru regizorii si impresarii lumii, precum vedetele individuale: sunt seduse si abandonate
Cine mai vorbeste azi despre japonezi ?
Vedetele ultimelor zile sunt “junii ” francezi.
Pe plan local, Isãrescu şi ceilalti moşi  de la BNR, tot asteptand telefoane de la Cotroceni, n-au observat ca S&P i-a lasat repetenti…
Recomand, cu sau fara legatura cu postarea, http://istoriiregasite.wordpress.com/2011/05/20/musatescu-si-laudarosul/

Publicat în Cultura, Ganduri, Glume noi, glume reincalzite | Etichetat: , , , | 2 Comentarii »

Povara moştenirii (updatat sâmbãtã)

Publicat de daurel pe 29 aprilie 2011

Unii spun “greaua mostenire”, insa expresia s-a cam uzat si, in plus, a fost folositã de neamuri proaste.

Ma refer strict la moştenirea patrimoniala, adica la avere, care in Romania, mai mult decât in statele asezate, ne aminteste de moşi si strãmoşi. Multi cunoscuti s-au trezit proprietari fara sa solicite expres acest lucru; existau alte rude sau intreprinzatori interesati direct, dar nu puteau intotdeauna sa-i inlature pe toti mostenitorii legali…Nu insist; sunt multe telenovele…

Pâna nu uit: solutiile in aceste cazuri de averi, la care mostenitorul n-a contribuit, i-au venit moca, sunt cedarea cãtre societate; nu cãtre stat, ci fundatii de caritate, asezaminte culturale…E bine si pentru protejarea animalelor…; fãrã ghilimele…

Separat, alt caz frecvent, este averea adunatã de pãrinti, mai ales când copiilor li s-au interzis anumite distractii si mondenitati; aici consider ca  averea  poate fi transferata acestora in anumite limite si conditii; aici intervine teoria meritocratiei; oricum, si pentru acestia va fi o povara…

.   

Am gãsit articolul si imaginea zilelor noastre, deci ajunge; voi reveni.

Updatarea de sambata ora 10.30: am intrerupt ieri postarea pentru a privi nunta regala, ca orice monarhist consecvent; de altfel, urmaresc cu interes orice nunta, chiar tiganeasca

Pana sa revin cu o noua postare, recomand articolul meu din 2009 Casa vieneza; este despre meandrele mostenirilor si despre un an din viata mea.

Publicat în Blogareala, Cultura | Etichetat: , , | 16 Comentarii »

Mintea românului de pe urmã…

Publicat de daurel pe 22 aprilie 2011

…e bunã, dacã trãiesti mult; de transmis nu-i nici o sansa in România; poate nici aiurea…Faptul cã eu voi cita azi din Petre Tutea nu inseamna ca voi (si) actiona bine in viitor.

O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor.

Eu am citit “Cronica raţiunii pure”  ca student şi am înlemnit de emoţie. Acum am faţă de ea, ca mistic biblic, consideraţia pe care am avut-o faţă de “Informaţia Bucureştiului”. Dar a trebuit să fac 80 de ani…Manifestul comuniste evanghelia roşie a comunismului. Chiar unul din autori îl numeşte “evanghelia” lor: aşa evanghelie la aşa autori. E cea mai crîncenă manifestare umană din cîte am citit. Nu-i interesează pe Marx şi pe Engels decît distrugerea legică a burgheziei în istorie, nimicirea unei clase, chiar dacă în burghezie un muncitor calificat de la uzinele Ford are salariu cît un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanţă. Să piară burghezia! Ăsta e tot conţinutul Manifestului. Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul nemţesc de la Baltica la Creta într-o noapte şi a salvat poporul român de la dezastru. Mihai, regele românilor, a pus pumnul în balanţa forţelor, înclinînd-o în lagărul democraţilor, într-un moment în care nu se ştia în care înclină, nici în senatul francez, nici în cel american. Că am redus războiul cu un an, pentru ca Hitler să nu facă arme speciale, că-n Anglia nu mai rămîneau atunci decît iepurii din vizuini…

În celebra Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen a Revoluţiei franceze, prima propoziţie e o idioţie absolută sau în cel mai bun caz un sofism: Oamenii sînt egali de la natură. Asta e ca şi cum Kant ar fi egal cu Iliescu. Oamenii sînt inegali de la natură. Sint inegali înşişi membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru şi altul imbecil. Substanţa ereditară e un mister.

Egalitatea e cel mai mare duşman al libertăţii.

Principiul egalităţii, pe care-l vehiculează democraţii din lume, funcţionează în mod real numai în religie, fiindcă numai religia creştină consideră oamenii egali în faţa lui Dumnezeu.

Eminescu, despre care Iorga spune că-i expresia integrală a naţiunii române, iar Blaga că reprezintă “ideea platonică de român”, e românul absolut. L-am definit eu: sumă lirică de voievozi.

Ceea ce e curios în persoana mea e că sînt un mistic industrialist. În planul meu din anii ’40 aveam paisprezece miliardari români. Atîta plănuisem eu. Ăia făceau cît paisprezece state române de astăzi. O linie ferată dublă Bucureşti – Episcopia Bihorului ăia o fac în două veri, iar statul în vreo nouă ani. E un viciu de sistem, de structură aici. Noi a trebuit să copiem haosul muscălesc.

Sunt cateva mostre despre nivelul la care se gandea in  Romania  tineretii lui Cioran, ca sa-l amintesc pe cel mai cunoscut…; totusi,  mai copiez o declaratie de-a lui Petre Tutea :

În Consiliul de Miniştri am vrut să lămurim problema aceasta, cum să se limiteze creşterea populaţiei, iar eu am fost de părere că românii trebuie să se înmulţească ca sardelele, sa creeze o superindustrie ultramodernă, să se înarmeze pînă în dinţi şi să se ducă în vizită războinică la popoarele vecine, culcîndu-le la pămînt. Şi asta am gîndit-o în România! Îmi spunea un ministru: Sînteţi cinic, domnule director. I-am răspuns: Nu. Sînt excesiv de patriot, domnule ministru. Eu gîndeam ca naţionalist, bineînţeles. N-am avut încotro. Sînt un imperialist…(Copyright © Radu Iliescu –Biblioteca Electronicăhttp://www.lme.ro/~byblos/)

  radu.iliescu@lme.ro)

Publicat în confidente, Cultura | Etichetat: , , | 3 Comentarii »

Perle scolare

Publicat de daurel pe 2 martie 2011

Le-am gasit sub titlul Fugiiiiiiiiiiiiti! cand vor veni astia la putere.... (Bacalaureat 2009)

° Mircea cel Mare, care prima data a fost batrin, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta il primeste politicos, dar cu obraznicie, si-l face in tot felul, ca pe o albie de porci. Cind Baiazid il intreaba arogant “Tu esti Mircea?”, domnitorul roman nu se pierde cu firea si ii raspunde la fix: “Da-mparate! “
Pina la urma Mircea cel Mare, desi batrin il va ingenunchia pe trufasul otoman cu citeva proverbe si zicatori bine plasate.

° Alexandru Lapusneanu s-a tinut de cuvint atunci cind a spus: “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!” Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

° Poezia “Sburatorul” de Ion Has Radulescu este un omagiu adus aviatorilor romani.

° Mircea cel Batrin a fost inmormintat la Cozia impreuna cu umbra sa

° Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia.. In “Scrisoarea a treia” se desfasoara batalia de la Rovinari.

° Poema “Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada “Miorita” este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei.

Ciobanul “Mioritei” a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.

° Multimile de boieri exploatatori isi tineau banii numerar in pungi. Haiducii ii atacau si ii usurau de bani in toate baladele.

° Balada e o specie a liricii populare inventata de Ciprian Porumbescu.

° Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

° Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umflata.

° Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe.
In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni. ° Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in rânduri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri.

° Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cât o carte groasa, si are atâtea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intâlnesti cu ea si in final.

° Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amândoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel.

° În cunoscuta baladã Miorita, sunt descrise câteva întâmplãri în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnãtoare, si un cioban care socheazã prin prostia lui.

° Toma Alimos era viteaz pentru cã cu o mânã conducea calul, cu o mânã îsi tinea matele si cu o mânã se bãtea cu Manea..

° Împãratul avea o grãdinã si în fund un mãr.

PS. Subsemnatul, Daurel, ar trebui sa fiu pensionar la vremea cand bacalaureatii din 2009 vor avea painea si cutitul. Imi va fi destul de dificil sa fug; m-am hotarat sa caut de pe acum  o cale de compromis cu puterea ce va urma dupa Elena Udrea…


Publicat în Cultura, Ganduri | Etichetat: , | 5 Comentarii »

 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 25 other followers