Medicii români au umor

Am primit pe mail  o  gluma publicabila:

Doctorul american spune:

- La noi, în America, medicina e aşa de avansată, că scoatem un rinichi de la unu’, il transplantăm la altu’ şi dupa 6 săptămâni, ăla deja îşi caută de lucru!

Doctorul german răspunde:

- E nimica toată; la noi, în Germania, scoatem un plãmân de la unu’, îl transplantăm la altu’ şi, după 4 săptămâni, omul îşi caută de lucru!

Doctorul rus spune:

- Nici asta nu-i mare scofală; la noi, în Rusia, scoatem 1/2 de inimă de la unu’, o transplantăm la altu’ şi, după 2 săptămâni, amândoi deja îşi caută de lucru!

La care doctorul român, amuzat:

- N-avem ce să comparăm, toţi sunteţi înapoiaţi faţă de noi; în România, am luat câţiva fără creier şi fără inimă, i-am pus în fruntea ţării; acum toţi românii ne căutăm de lucru 

Inca un banc vechi

Mi se pare ca blogul imi este citit (si) de cãtre cunostintele care imi furnizau bancuri pe mail; recunosc: le-am citat numele dupa ureche sau deloc…De un timp primesc pe mail, de la aceiasi oameni, doar retete de viata lunga si imagini din locuri  exotice insotite de muzica lui Vivaldi, Monteverdi si Beethoven; nu stiu ce vor sa demonstreze, sa induca…

Daca ar citi mai multe postari de-ale mele, ar deduce cã imi gãsesc (si) singur pe internet imaginile si muzica  care imi condimenteaza viata.

Iata imaginea ce mi-a plãcut azi:

Sursa

Am primit pe mail…

…glume despre bunici.

1.Discutie

-Bunicule, pe tine te-a facut Dumnezeu?

-Da, draga mea, Dumnezeu m-a facut, raspunde bunicul.

Cateva minute mai tarziu, fetita isi intreaba din nou bunicul:

-Bunicule, dar pe mine tot Dumnezeu m-a facut?

-Da, draga mea, raspunde bunicul.

Timp de cateva minute, fetita il studie pe bunic, iar apoi se uita la reflexia ei in oglinda. Bunicul ei se intreba ce-i trecea fetitei prin minte.

Intr-un sfârsit fetita zice:

-Stii ceva bunicule? Dumnezeu face o treaba mai buna in ultimul timp.

&

2.Trucuri

-Ma bucur tare mult sã te vãd, bunico! Acum, tati ne va arata trucul ala de care zicea.

-Ce truc, puiule? intreaba bunica.

-Pai, l-am auzit pe tati, spunandu-i mamei, ca daca ne mai vizitezi o data, el o sa se urce pe pereti.

$

3. Varsta intrebarilor

Un bunic este intrebat de care  nepot:

-Bunicule, tu câti ani ai?

-Nu sunt sigur, il tachineaza bunicul.

-Uita-te la ce scrie pe chilotii tai, bunicule…Pe ai mei scrie de la 4 la 6 ani.

 %

Atitudini

Postez 2-3 idei  gãsite pe bloguri.  Adaug si ceva personal, pentru a nu fi invinuit de plagiat excesiv.

Banc ilustrat

“Te iubesc, nu te mai iubesc!!!”

Un tânăr cumpără un inel de logodnă:
- Vă rog, scrieţi pe el “Pentru Maria de la Ion“!
Vânzătorul:
- V-aş sfătui să scrieţi mai scurt: “De la Ion“!   nu se stie niciodata cum evolueaza situatia…

*

Motto-ul sezonului

Daca cineva râde, râzi cu el !
Daca cineva cântã, cântâ cu el !
Daca cineva lucreazã – lasã-l sã lucreze!

PS. Nu-i nevoie de o postare speciala pentru a-mi manifesta bucuria cã s-a produs  schimbarea de majoritate parlamentara si a guvernului. Corespondentii mei din blogosfera au reusit sa se detaseze de fenomenul politic;  exceptii ar fi: cei mentionati in postarea Evolutie si Doamna Gabi.

…eu nici nu mai incerc…

Sunt la vârsta la care este recomandat sã declar repetat si rãspicat de care parte  sunt.

Ca sã nu uit…

…si sa nu fie nici un dubiu, dupa cum e zicala:

” Este mai bine sã taci si sã dai impresia cã esti prost, decât sã vorbesti si sã inlãturi orice dubiu“.

Amenajari interioare

Prima imagine din prezenta postare am  gãsit-o  pe unul dintre  blogurile lui Zamfir Turdeanu’

Sursa: Ulise

Am selectat si  doua fotografii primite de la Brudi din Brad(HD)

PS. Am dat numai pingurile strict necesare; alte pinguri ar putea fi catalogate ca tendentioase…

Era un banc vechi, care suna cam asa:

-Mã, stii tu care-i diferenta dintre un vas de wc si un vas de bucãtarie?

- Nu...

- Deci, nu stii…Imi inchipui ce-i la voi in casa…

Miercurea fãrã cuvinte.Filumenie

Sursa foto:http://www.demotivare.com

Ideea mi-a dat-o Brudi din Brad(HD)

Motivatia:prezentarea  filumenistilor-bloggeri  din Turda si din  Timisoara

Ocazia: Continuã WWpe blogul Doamnei Carmen din Germania

Fără griji

Pacientul către psihiatru:

- Medicul meu  a insistat să trec pe la dumneavoastră. Dumnezeu ştie de ce, căci eu am o căsnicie fericită, o slujbă sigură, mulţi prieteni, n-am griji…
- Hm, spuse psihiatrul, luându-şi carnetul de notiţe. Şi de când ai senzaţia asta?

 

Primesc pe mail…

…din ce in ce mai putine glume; predomina retetele de viata lunga si fericitã; nu stiu sã le descarc, deci nu le pot oferi bloggerilor; cred cã se gãsesc pe undeva pe internet…Cei care-mi trimit e-mailuri nu sunt bloggeri, deci n-au productii proprii…

Cu greu am putut selecta câteva bancuri…

(Contributia mea consta in adaugarea unor diacritice)

Care sunt fazele realizãrii unui proiect?
1. Entuziasm.
2. Sudoare.
3. Deznãdejde.
4. Cautarea vinovatilor.
5. Pedepsirea nevinovatilor.
6. Premierea celor care n-au avut nicio treaba cu proiectul.

*

In orice localitate din România , daca mergi pe singurul drum fara gropi, ajungi la casa primarului.

*

Anul 2020, ora de româna.
- Si, copii, amintiţi-va legea de baza a punctuatiei: dupa semnul smile, nu se pune virgula!

*

Noapte de iarna, viscol. Un brutar tocmai voia sa inchida magazinul, când intra pe usa un client infrigurat care voia sa cumpere un cozonac.
- Sunteti insurat, domnule? intreaba brutarul.
- Bineinţeles! Dar ce, credeti ca mama m-ar fi trimis la cumpãrãturi pe o vreme ca asta?!

*

Un cersetor suna la o usa si ii deschide o gospodina iritata, cu miinile in solduri, pusa pe scandal:
- Ce mai vrei, bã, si tu, ratatule?
- Pãi stiti, daca ati avea niste sticle goale de bere, pe care le-as putea vinde …
- Arat eu ca si cum as bea bere ?!
- Aaaa … atunci niste sticle goale de oţet !?

Nefericirea in 7 pasi

Deoarece este dificil sa descriem fericirea, s-au gasit metode de-a descrie reversul; iata cateva primite pe mail:

1. Nu uita niciodata vreo fapta buna pe care ai facut-o.

2.Nu ierta niciodata pe ei care te-au criticat.

3.Asculta cu interes tot ce spun oamenii despre tine.

4.Insista sa primesti atentie si respect.

5.Foloseste cuvantul “eu” de cate ori ai ocazia

6.Gandeste-te la tine, vorbeste despre tine

7.intereseaza-te mereu cum te percep oamenii

&

PS. Nu dau numele celui care mi le-a trimis pe mail; prea mã cunoaste bine…;

mai bine sã rãmana cât mai anonim…;

spre fericirea lui…

Continuarea postarilor anterioare…

…o aveam deja pe mail inainte de a le publica; a avut  grija Brudi din Brad (HD)

Un om si un câine mergeau pe un drum.
Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise.
Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar
cu mai multi ani in urma… Se intreba: “Oare unde duce drumul asta?”…
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.
Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.
Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou .
Il intreba:
– Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul – raspunse acesta.
– Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
– Bine-nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
– Prietenul meu poate intra si el ? – intreba calatorul aratind inspre caine.
– Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau.
Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dãdurã de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zãvor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba.
Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
– Scuzati-ma – i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
– Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo.
– Si pentru prietenul meu ? – zise, arãtând cãtre câine.
– Trebuie sa fie si o strachina, chiar lânga cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa.
Omul si câinele bãura pe sãturate.
Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
– Ce loc este acesta ? – intreba cãlãtorul.
– Acesta este Raiul.
– Sunt total incurcat. Un cetãtean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
– Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?… Acela e Iadul.
– Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!…
– Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa se debaraseze de prieteni pentru a profita de oportunitati exclusiviste…