Drumul spre Tahiti, se pare,…

…trece prin New York; chiar daca nu trece, localitatea merita un ocol.

Maia si sotul ei si-au planificat doua zile in marele oras pentru   a-si cumpara ceva lucruri corespunzatoare statutului lor. Nu voiau sã facã România de rusine in insulele acele exclusiviste si pline de investitori; ei sunt convinsi, precum multi din lumea lor, cã a face o impresie buna intre strãini este un act de   patriotism.

Povestea am aflat-o de la Tina, verisoara Maiei, care trage mâţa de coada intr-un alt mare oras american la doua ore de zbor distanta de New York.

Intreaga familie a Tinei a fost invitata in renumitul oras. Se pare cã, pe cheltuiala Maiei.

Ca bun psiholog, in prima zi Maia a oferit cadouri de firma pentru cei doi copii ai Tinei si pentru sotul acesteea.

Sãraca Tina era socata de risipa ce se desfãsura sub ochii ei; cele mai ieftine articole au fost tricourile copiilor: 99, 3 dolari bucata…

In ziua a doua au mers la cumparaturi doar cele doua doamne; ceilalti au “servit” turism cultural.

La finalul cumpãraturilor Tina a fost obligata sã-si aleaga un parfum si culoarea preferata a unor sandale de plaja la acelasi pret cu cele cumparate de Maia pentru a promova România in Tahiti: 65o de dolari ! ( exclamatia ii apartine Tinei…)

Citez din relatarea Tinei:

“Cheltuiala noastra zilnica, cu alimentele pentru patru persoane, este in jur de 30 de dolari; tricourile de firma ale copiilor au intrat la apa dupa prima spãlare; norocos a fost baiatul cel mic; i s-au potrivit tricourile celui mare, desi intre ei sunt mai mult de trei ani… Sandalele alese de mine  le-au distrus copiii târându-le prin casa…

E drept cã, in joaca lor cu sandalele de firma, rosteau amuzati: Maia, Maia… “