Parandãrãtul…

…este foarte greu de dovedit…Imi place cuvântul parandãrãt; sunã mai româneste decât spaga, mita, comision la negru…Probabil, este compus din “para” (ban)  si  “indãrãt”.

Sa nu credeti cã l-a inventat Mircea Badea;  este chiar de dinaintea comunismului…In  post-comunism  am cunoscut indeaproape  trei asemenea situatii.

Intr-o perioadã eram imputernicit in relatia cu furnizorul de telefonie mobila. Firma la care lucram avea trei abonamente, dar furnizorul stia, din investigatii proprii, cã suntem mai multi angajati. Am fost invitat oficial la o intâlnire la firma de telefonie, am completat niste chestionare, am fost omenit, iar in final am primit un telefon modern si promisiunea cã voi primi puncte de fidelitate. Desigur cã mi s-a sugerat sã-i abonez pe toti salariatii la ei. Restul sunt detalii…

Tot pe atunci, in urmã cu vreo zece ani, il ajutam pe un prieten constructor sã redacteze oferte si devize. Atunci am aflat cã, la contractele cu asociatiile de locatari,  la prezentarea ofertei de pret (unii) administratori intreabau care-i partea lor, adica parandãrãtul. Rezolvarea era rapidã: se majora pretul cu suma cerutã de administratorul imobilului. Acelasi constructor a câstigat o licitatie pentru o scoala comunalã; trebuia sã dea primarului si consilierilor jumatate din suma alocata, iar lucrarile sa le facã cu restul de bani…

In aceste zile aflãm cã sunt multi sefi  numiti politic, la diverse institutii, cu salarii de mii de euro. Existã suspiciunea cã  o parte din bani se intorc la partide; dacã-i asa, nu prea vãd care parlamentar ar avea interesul sã initieze ceva pentru  a scãdea acele salarii, ori sa angajeze profesionisti…