Fara titlu

Citesc zilnic câte ceva din publicatiile Fundatiei SEER  Romania; texte moralizatoare.

Câteva povesti le-am adaptat, localizat si le-am postat… Acum nu mai stiu de unde sã iau textul original al povestii  care mã bântuie de când cu blocajele de sezon; sper sã-l pot reda convingator din memorie.

Cicã, un tãran si feciorul lui au pornit cu cãruta spre un oras, cale de trei zile. Trebuiau sa vânda produse, sã viziteze rude,  sã-si cumpere tânãrul un aparat foto, ghete, pantaloni moderni…Era stabilit sã stea câteva zile in oras; trebuia  sã se odihneasca si animalul de tractiune…În loc sã meargã intins spre oras, tãranul a fãcut vreo doua ocoluri pentru a-si revedea niste prieteni. Tânãrul era grabit, nerabdator, morocanos;  bãtrânul il tot calma si-l asigura cã nu-i nici o grabã, doar orasul nu pleaca de la locul lui. In dimineata celei de-a cincea zile, intr-o zi luminoasã de august, mai aveau câtiva metri pâna in vârful dealului de dinaintea tintei calatoriei. Un fulger nemaivãzut a brãzdat cerul… Când au ajuns in varful dealului, orasul ardea…Destinatia lor fusese Hiroshima…